Noi, creștinii, știm bine că „timpul" este cel mai prețios lucru primit de la Dumnezeu pentru această călătorie, știm bine că în timp ne mântuim, trebuie să-l folosim cu dreaptă socotință, căci va veni ziua cea mare, când vom da mâna cu veșnicia.
Era odată un om foarte zgârcit, care, prin efort, muncă și credite, a reușit să agonisească o sumă mare de bani. El avea clădiri și moșii, și tot feluri de averi. Într-o zi s-a decis că ar dori ca un an să se distreze și să trăiască liniștit, și apoi se va hotârî care-i va fi soarta. Dar, în timp ce-și pregătea banii pentru această vacanță, îngerul morții a venit și i-a luat viața. Zgârcitul a încercat prin orice mijloace să îl înduplece pe înger să-l mai lase să trăiască, dar nu a avut niciun succes. Atunci, omul a spus:
- Îngăduie-mi să mai trăiesc trei zile, și îți voi da o treime din averile mele!
Îngerul a refuzat și a încercat să plece cu sufletul lui. Atunci, omul a spus:
- Mai lasă-mă să trăiesc două zile, și îți voi da jumătate din economiile mele.
Dar îngerul nu l-a ascultat. Nu s-a înduplecat nici când omul i-a oferit toată averea sa, pentru a primi în schimb o zi în plus pentru a trăi. Atunci, omul zgârcit a zis:
- Bine, atunci dă-mi voie să scriu măcar ceva pe o hârtie!
Văzând asta, îngerul i-a îndeplinit această ultimă dorință, iar omul a scris cu sângele său: „Oameni buni, în așteptarea veșniciei, folosiți-vă viața făcând bine! Nu veți cumpăra nici măcar o oră cu toată averea voastră, agonisită cu atâta trudă. Vremea tace, trece și se duce."
„Pentru bani, omul se duce până la capătul lumii, pentru Dumnezeu, de cele mai multe ori, nu se duce nici la biserica de peste drum". (Iustin Pârvu)
„S-ar putea să nu mai existe un «mâine» - spunea părintele Arsenie Papacioc -, iar nisipul ce curge în clepsidra vieții să se epuizeze brusc, de aceea cred că ar trebui să ne bucurăm mai mult de viață, să profităm de ea, căci aceasta este cel mai de preț lucru al nostru…"
Din volumul „UN SUSPIN, O RUGĂCIUNE", în curs de apariție la Editura „Vatra Veche", Târgu-Mureș
