Școala miracolelor

Într-o zi, mă plimbam pe aleea unui parc și, ce să vezi? M-am împiedicat de o baghetă magică! Nu știu cum a ajuns pe acea alee, dar era ciudată tare: avea vârful în formă de elefant și avea culoarea albastră spre mov închis, iar bățul avea culoarea verde și era lung. Când am luat-o în mână, mi s-a lipit de degete.

Când m-am dus la școală, tot nu se dezlipea de mâna mea. Am pus mâna pe poarta școlii și școala s-a transformat. Domnul portar a devenit un dragon de care puteai trece doar dacă spuneai niște formule magice precum: „Salacazam" sau „Petego" sau „Gigodrago" și foarte multe alte formule. După ce s-a deschis poarta școlii, am văzut că toate erau mai mari decât de obicei: clasele, coridoarele, scările, și chiar și tabla din clasa mea a crescut, până a acoperit tot peretele. Copiilor care reușeau să treacă de dragon și să intre în școală, li se transformau uniformele în haine de gală. În clase îi așteptau profesori care s-au transformat în vrăjitori ce puteau face cărțile să vorbească. În loc de teme, acești vrăjitori puneau cărțile să citească povești și puneau întrebări despre poveștile citite.

Sub bagheta magică, școala a devenit un loc în care se întâmplau doar miracole. La parter, standul cu sandviciuri și aparatul cu sucuri, ceaiuri și apă s-au transformat, pe loc, în stand cu dulciuri și aparat de cacao. Pentru profesori, aparatul automat servea o cafea magică, care îi făcea să dea numai note bune. Lângă fiecare clasă, a apărut câte un aparat care spunea cuvinte magice, ca de exemplu: „mulțumesc", „te rog frumos", „iartă-mă". Elevii învățau aceste cuvinte și se purtau mai frumos unii cu alții.

Eu am foarte mulți colegi. Ei s-au transformat în cei mai buni prieteni ai mei, cu care mă joc, glumesc și mă distrez în pauze. Chiar și fără bagheta magică primesc multe calificative bune. Bagheta magică m-a ajutat doar să schimb înfățișarea școlii, clasele, uniformele, și cum vorbesc și se poartă copiii între ei. Pe portar nu l-am putut schimba la loc după ce am plecat de la școală. A rămas tot un dragon care așteaptă formule magice de la copii.

Când am ieșit de la școală pentru a merge acasă, am văzut că aceasta s-a transformat la loc.

M-am întristat, dar am știut că, dacă vin și mâine cu bagheta, școala se va transforma la loc.

A doua zi când am vrut să merg la școală, bagheta nu mai era lipită de mâna mea și dispăruse. Am mers prin parc, dar pe alee nu am mai găsit nicio baghetă. Școala mea a rămas așa cum o știam înainte. 

Lasă un comentariu