„CUGETĂRI FILOCALICE"

1. „Cuvintele dumnezeieștii Scripturi citește-le prin fapte, și nu le întinde prin vorbe multe, îngâmfându-te în deșert cu simpla lor înțelegere!

Tot gândul e măsurat și cântărit de Dumnezeu. Căci poate fi cugetat sau cu patimă, sau cumpătat.

Cel ce a împlinit o poruncă să aștepte o ispită de la diavol pentru ea. Căci dragostea față de Hristos se probează prin cele potrivnice.

Față de încercările care vin, mulți s-au împotrivit în multe chipuri. Dar, FĂRĂ RUGĂCIUNE ȘI POCĂINȚĂ, NIMENI N-A SCĂPAT DE ASUPRIRE".

Sfântul MARCU ASCETUL

„FILOCALIA" vol. I, pag. 238

2. „FAPTELE RELE își primesc putere una de la alta; de asemenea, și FAPTELE BUNE cresc una după alta, și pe cel părtaș de ele îl mână și mai mult înainte.

Diavolul disprețuiește păcatele cele mici, căci altfel nu poate conduce spre cele mai mari.

Pricina a tot păcatul este slava deșartă (mândria) și plăcerea. Cel ce nu le urăște pe acestea nu va dezrădăcina (șterge, curăți) păcatul.

MINTEA DEVINE OARBĂ PRIN ACESTE TREI PATIMI: PRIN IUBIREA DE ARGINT, PRIN SLAVA DEȘARTĂ ȘI PRIN PLĂCERE.

Ibidem, pag. 239

3. „Mânia, furia, războaiele, uciderile și tot pomelnicul relelor, din pricina lor au prins atâta putere între oameni.

Iubirea de argint, slava deșartă și plăcerea trebuiesc urâte ca niște mame ale relelor și ca niște mame vitrege ale virtuților.

Cel ce se mânie pe aproapele pentru avuție, pentru slavă deșartă, sau plăcere, încă n-a cunoscut că Dumnezeu chivernisește lucrurile întru dreptate. Cel ce nu cunoaște adevărul nu poate crede nici cu adevărat. Căci cunoștința naturală premerge credinței.

Precum Dumnezeu a împărțit fiecăreia dintre cele văzute ceea ce e potrivit cu firea ei, așa a împărțit și gândurile omenești, fie că vrem, fie că nu vrem".

Ibidem pag. 240

P.S. Să nu uităm cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „PRIVEGHEAȚI ȘI VĂ RUGAȚI, CĂ NU ȘTIȚI NICI ZIUA, NICI CEASUL..." și „CERUL ȘI PĂMÂNTUL VOR TRECE, DAR CUVINTELE MELE NU VOR TRECE".

 

„COMORI FILOCALICE" vol. II

Lasă un comentariu