Tudor Giurgiu a rămas aceeași gazdă excelentă a festivalului clujean și la Palatul Culturii din orașul nostru, deși ca acum și în urmă cu o săptămână-două plutea în aer, pentru mulți, „doliul" că nu alte orașe au câștigat ci acela pe care l-am dorit și prevestit, puțini care am știut de la început ceea ce a recunoscut și el, că Timișoara merită titlul de capitală culturală europeană fiindcă nicăieri nu sunt oameni ca în acea zonă!
Din păcate, gazdele de aici au fost neinspirate ca de obicei, actualul director de teatru, acum cu statut de interimar, făcând aceleași gafe, uitând că musafirii sunt vedetele, nu el, și fotografa teatrului… cu gesturi care i-au siderat și pe invitați, asupra cărora însă preferăm să nu insistăm.
Cel mai inspirat și mai modest a fost maestrul Vladimir Găitan, care a mărturisit că are chiar o soră aici, în oraș, artistul dovedind multă modestie pe cât este de mare, fiindcă puțini știu că există chiar o stradă cu numele lui!
Ileana Popovici a avut mult bun-simț și aceeași candoare din „Reconstituirea". Dar nu mă mir că filmul a fost interzis, ea fiind în costum de baie, destul de „impudică", de la începutul până la sfârșitul filmului foarte trist, tragic, neconform regimului trecut. De altfel toate filmele lui Lucian Pintilie sunt triste, cel puțin cele văzute de mine, greu de digerat. Ea era neașteptat de frumoasă atunci. Nici nu știam!
George Mihăiță a mărturisit că este chiar ziua lui, și că se simte ca între prieteni. Dar filmul nu a fost cel mai bun, așa cum a fost prezentat, ci unul dintre cele mai bune ale cinematografiei românești. Mai bune au fost altele cu Vladimir Găitan, ca „Întoarcerea lui Magellan" și „Pe aici nu se trece". Esențialul este că ne-a bucurat mult întâlnirea (mai ales) cu acest mare artist!
