În vremea revoluției din Rusia, când vrăjmașii credinței erau mai sălbatici decât fiarele împotriva celor sfinte, atunci când era oprit cu pedeapsă de moarte ca nimeni să nu poarte Sfânta Cruce la gât, a avut loc următoarea întâmplare, pe care o povestește un preot care a fost de față. Iată întâmplarea:
În zilele acelea de groază și de sălbăticie nemaipomenită, mergea cu trenul spre orașul Tiraspol o femeie evlavioasă. Cu toată amenințarea bolșevicilor și cu toată grozăvia pedepselor care-i aștepta pe cei nesupuși ordinelor, evlavioasa femeie nu s-a sfiit nicidecum de legea stăpânirii, ci purta totdeauna o cruce de aur, la gât. Aceasta era arma, acoperământul și mângâierea ei. Era mai bucuroasă să moară, decât să lepede semnul cel de mântuire. Dar săraca, fiind obosită din cauza muncii din timpul nopții, a adormit în tren. În vremea asta, un hoț de buzunare, care sta aproape, i-a scos încetișor crucea care se zărea de sub haină, fără să simtă femeia. Când s-a trezit ea din somn, prima ei grijă a fost să caute crucea la gât. Văzând că lipsește, a început să plângă și să întrebe cine i-a luat crucea. Neaflându-se hoțul, ea a tras semnalul de alarmă. Numaidecât a venit conductorul, întrebând cine a tras alarma și ce s-a întâmplat? Atunci, femeia, fără cea mai mică sfială a declarat ca i s-a furat crucea pe care o purta la gât. Conductorul a rămas uimit și nu știa ce sa creadă. În vremea aceea nu mai îndrăznea cineva să poarte la el lucruri sfinte și mai ales să reclame că a pierdut o cruce. După puțină gândire, funcționarul a zis către femeie, în auzul tuturor:
- Dacă tu, în vremea asta de groază îndrăznești să porți cruce la gât și nu te sfiiești ca să reclami pierderea ei, pentru curajul tău se cuvine să opresc trenul și, făcând percheziție, să-ți caut crucea pe care o cinstești atât de mult. Și, într-adevăr, a oprit trenul și făcându-se cercetare a aflat și i-a dat înapoi femeii cinstita ei cruce.
Iată o pildă de bărbăție care ne învață cât poate curajul credinței. Rușine să le fie celor care în vremuri de pace nu îndrăznesc a-și face semnul Crucii în fața mai-marilor și nu mărturisesc credința lor la vreme de întrebare.
Din volumul: „UN SUSPIN, O RUGĂCIUNE", în curs de apariție la Editura „VATRA VECHE" - Târgu-Mureș
