Moișa - 760

Serviciul religios

Duminică, 2 octombrie 2016. Soarele își mai aruncă o dată privirea spre satul dintre coline. O zi frumoasă cum nu s-a mai pomenit. Se anunță sărbătoare mare. Încărcată de activități, la puțin timp după echinocțiul, de toamnă, se dorește o zi mai lungă. Serviciul Liturgic se anunță mai devreme decât în alte zile de sărbătoare. Localnicii se deșteaptă mai de dimineață, îmbracă hainele de sărbătoare, mulți dintre ei apelând la costumul național din lada de zestre, apoi, în dangănul clopotelor, se îndreaptă spre bisericile din sat. La biserica ortodoxă sunt așteptați de preotul paroh Claudiu Mircea Gârbu, însoțit de protopopul Olimpiu Zăhan, iar la Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică, de către preotul paroh Marin Becan, însoțit de protopopul Toader Dulău. Ambele servicii solemne aduc laude și mulțumiri Domnului, protector al întregii naturi și al vieții locuitorilor care beneficiază de dărnicia sa. Ambele biserici s-au rugat pentru eroii care au căzut jertfă pentru binele satului și al națiunii noastre.

 

Adunarea populară

Între timp au sosit tot mai mulți musafiri și invitați. Șirul autoturismelor au rămas parcate la trecerea prin fața Căminului Cultural. Cu greu le-a mai rămas accesibilă trecerea de cealală jumătate a satului, fiind blocată de cei sosiți la eveniment. Raportat la populația localității Moișa, care numără 233 de locuitori, acum parcă s-a întreit. Au venit acasă aduși de dorul locurilor natale, al părinților și rudelor, al caselor părasite cei plecați mai aproape ori mai departe de obârșii. Au venit cu dragoste și dor în inimă. Satul a rămas, cu mici modificări, același. Același drum de țară pietruit (asfalul se oprește la jumătatea drumului dintre Merșor și Moișa. Chiar și oamenii au rămas aceiași cu încărcătura anilor care se scurg. Au răzbit în schimb timpului 21 de perechi (soț-soție) care au împlinit 50 de ani de căsătorie. Natalitatea se menține foarte scăzută, în medie doi copii pe an în ultimii zece. Cu toate acestea satul nu se stinge. Locuitorii săi s-au mutat acolo unde își câștigă pâinea cea de toate zilele, iar din când în când vin și pe acasă.

Adunarea s-a deschis cu dezvelirea plăcii memoriale care consemnează cei 760 de ani de atestare documetară, alăturată celor decadale din anii precedenți. Primarului i-a revenit imortalizarea momentului, după care preoții protopopi ai celor două confesiuni le-a binecuvântat cu apă sfințită. Despre momentul și importanța sa, precum și despre sat și istoria sa a vorbit prof. Vasile Palcu, directorul școlii, inițiatorul, organizatorul și moderatorul întregii activități. Au luat cuvântul și au dat speranțe de mai mult și de mai bine edilul comunei Glodeni din care face pate și Moișa, primarul Kozma Barna. A vorbit, apoi, deputatul în Parlamentul României, Vasile Gliga și tânărul Răzvan Biro, apoi au rostit cuvântări domnii Lazăr Lădariu, bun cunoscător al satului, îndemnând populația la unitate și dragoste pentru locurile natale, dr. veterinar Ioan Oroian, fiu al satului. Elevate mi s-au părut amintirile lui Iuliu Radovici despre sat și despre tatăl său, care și-a început cariera didactică la Moișa și a încheiat-o tot aici, este cel care a pus bazele învățământului modern de stat. Cu acest prilej a donat localității două tablouri-document, înfățisându-l pe tatăl său și școala din Moișa. În continuare a mai vorbit preotul protopop Toader Dulău, cu vocea sa blândă care, de asemenea, ne-a îndemnat la credință tot asa cum au fost și înaintașii noștri și la unitate. Ca fiu al preotului greco-catolic, care a slujit aici, subsemnatul am evocat anii copilăriei petrecuți aici, la Moișa. Mihai Cazan, fost director de școală la Moișa pe vremea cănd erau copii mai mulți, timp de 10 ani, când a construit școala nouă. Vasile Bocicor ne-a citit un poem original, prin care ne-a convins de calitățile sale de bun versificator, purtându-ne pe întreg cuprinsul satului și al oamenilor săi, așa cum numai el putea o facă. Eleva Dan Steluța ne-a învitaat să venim acasă prin poezia a cărei autor este, „Să vii!". Tot în această parte a programului, Leontina Pop, inegalabila interpretă a melosului popular și creștin, ne-a încântat cu o priceasnă din bogatul său repertoriu.

 

DECERNAREA PREMIILOR

În încheierea acestei părți a progranului au fost decernate diplome. Primul laureat a fost veteranul de război Alexandru Oltean. Apoi s-a înmânat o diplomă celei mai în vîrstă femei Elisabeta Oltean. Au fost înmânate diploma de fidelitate celor 21 de perechi care au împlinit 50 de ani de căsătorie. O diplomă specială a fost înmânată domnului Mihai Cazan. Nu au fost uitați nici cei care, prin generozitatea lor, au susținut cheltuielile acestei mari sărbători a satului percum și celor care au răspuns invitației de a participa la această activitate.

***

A urmat masa de prânz după care, pe esplanada Căminuliui Cultural a avut loc un program artistic. Și-au dat concursul o formație de copii și una de adulți. A participat orchestra „Sorin Pantea", care a asigurat acompaniamentul pentru Leontina Pop și solista vocală din localitate, Maria Pol, la care s-au alăturat artiștii locali Viorel Reghian (taragot), Dorel Pânca (vioară), Anton Palcu (acordeon). Programul a continuat, apoi,cu balul tradițional.

A fost o zi de neuitat!

 

Muzeul Satului

O inițiativă pe care o dorim instituționalizată. S-au adunat obiecte vechi din localitate, multe dintr ele devenind în zilele noastre nefolositoare. Ele atestă iscusința locuitorilor satului, care și-au confecționat singuri obiectele de muncă, altele le-au procurat din târguri, obiecte care i-au însoțit generații de generații după care au fost păstrate ca amintire. Este interesant faptul că ele nu au fost înstrăinate, nu au căzut pradă comercianților de antichități. Am admirat colecția de covoare și pături făurite de ei la războiul de țesut, funcționabil și în prezent, expus în muzeu, iile brodate manual, pe pânză de casă de in sau cânepă. O parte distinctă o formează obiectele din orice gospodărie sătească: car cu jug, trăsură, sanie, plug, teleguțe, bâte ciobănești, butoaie pentru vin, budâi pentru păstrarea brânzei, îmblăciu, furci de tors, sucale, tălăngi pentru oi sau vite, lămpi și felinare, câte și mai câte, încât îmi vine greu acum a le cuprinde cu mintea. Pentru ca impresia să fie cu efect, vizitatorii au fost primiți cu produse specifice românești: slănină afumată ori cele de stână, caș, urdă și brânză, servite cu ceapă roșie autohtonă. Inițiativa i-a aparținut educatoarei Aurelia-Terezia Palcu și dusă până la capăt de frații colecționari Ioan, Steluță, și Pavel Stan, verișorul lor, Anton Stan și Vasile Roșca. Obiectele se constituie, în ansamblu lor, într-un veritabil muzeu etnografic al satului românesc.

 

„Moișa - file de monografie"

Pentru prima dată satul Moișa își are cartea sa de căpătâi. Autor este prof. Vasile Palcu, cel care a fost inițiatorul și autorul moral al celor trei ediții de întâlniri cu fiii satului. Ea a fost pritocită în caietele primelor două ediții, prin caietele-progran bine gândite și informațiile culese cu minuțiozitate din biblioteci și arhive. De ce „file de monogafie"? Pentru că este conștient că despre Moișa încă nu s-a spus totul. Cercetarea trebuie să continue. Referințe și informații ar trebui să mai fie, ele trebuie identificate. Volumul cuprinde puține cuvinte, dar esențiale, pentru o localitate de asemenea dimensiuni. Se deschide printr-un cuvânt înainte, sub titlul preluat din butada „Veșnicia s-a născut la sat" a lui Lucian Blaga. Cartea abordează momentele semnificative din evoluția localității, de la prmele descoperiri ale unor urme de cultură materială, datate din epoca fierului și până în zilele noastre. Sub forma unor capitole sunt reliefate: cadrul natural, istoria cu principalele evenimente resimțite și în acest areal, credința, învățământul și viața culturală. Un capitol aparte tratează tradițiile și obiceiurile populare, după care au fost alăturate trei anexe: Moișa în date cronologice, un raport privind satul în primii ani ai comunismului și un tablou al familiilor din Moișa, recent alcătuit. Paginile monografice au fost prezentate poblicului de către semnatarul acestor rânduri și cuvântul autorului.

 

Revista „Moișa - 760"

A apărut, din inițiativa doamnei Aurelia Terezia-Palcu, practic este un album bogat ilustrat, care conține numeroase materiale privitoare la întâlnirea fiilor satului, reluarea unor date istorice în tabele sinoptice, precum și multe cuvine de suflet scrise de oamenii locului. Revista a fost prezentată de inițiatoarea ei.

 

Lasă un comentariu