„Lanțul scurt" și asocierea producătorilor agricoli

Anul acesta agricultorii mureșeni au avut parte de recolte bogate. Rezultatele obținute în producția vegetală sunt legate de subvențiile acordate prin APIA, comasării terenurilor agricole prin arendare, dotările din ultimii ani cu utilaje agricole performante și, nu în ultimul rând, datorită faptului că fermierii mureșeni au devenit profesioniști de excepție prin instruire școlară și experiență în producție.

Problema cea mai delicată pentru producătorii agricoli a rămas valorificarea civilizată a producției. „Războiul" dintre procesatori și producători a scăpat de sub controlul autorităților. Practic, nu există o instituție capabilă să facă ordine în acest domeniu, pe motivul că în capitalism funcționează principiile economiei de piață. DADR nu dispune de personal pentru a interveni, iar Camerele Agricole, organizații profesionale mult lăudate, au fost abandonate din start, devenind o promisiune deșartă chiar dacă legea de înființare nu a fost abrogată. Un rol tot mai important în valorificarea producției îl au asociațiile profesionale, neagreate de procesatori, poate singura modalitate de rezolvare a diferendelor dintre procesatori și producătorii agricoli. De altfel, tot mai mulți fermieri sunt conștienți de necesitatea asocierii atât în sectorul vegetal, cât și în zootehnie. Este adevărat că asocierea presupune un efort privind organizarea, stabilirea statutului, resursele umane, fondurile bănești, mai ales relațiile cu Ministerul Agriculturii, cu băncile și autoritățile județene. Apropo de bănci, nu înțeleg de ce nu se încurajează înființarea unei bănci pentru agricultură, cu capital românesc?

Pentru micul producător agricol o soluție în valorificarea eficientă a produselor o reprezintă „lanțul scurt" prin înființarea de cooperative locale care să achiziționeze produsele agroalimentare din gospodăriile țărănești și să le livreze prin coșuri cu legume, fructe, produse lactate și de carmangerie către consumatori. Crescătorii de animale, cu efective mici, se plâng că prețul la lapte este de batjocură. Soluția ar fi ca laptele să se proceseze local în telemea, cașcaval, smântână etc. și să se valorifice produsele pe plan local. Îmi aduc aminte că în copilărie, dimineața și seara, predam laptele după două vaci la lăptăria din satul meu. Acolo erau trei angajați care obțineau o telemea de calitate, păstrată în butoaie de lemn o anumită perioadă până se livra la cantine sau magazine. Fostul IAS Sâncraiu de Mureș avea, la un moment dat, o lăptărie unde prepara laptele din producția proprie. Programul „Laptele și cornul" pentru școlari este o adevărată mană cerească pentru toți copiii din mediul rural sau urban cu condiția să fie de calitate. Nu cred că furnizorii se hrănesc cu aceste alimente! Dar, de ce să fie o afacere profitabilă pentru un afacerist din cine știe ce colț al țării, când se pot obține produse lactate și fructe, pe plan local, oferind copiilor hrană sănătoasă? Mai există o posibilă șansă: să fie înființată la nivel de fiecare comună o cantină școlară, unde să se prepare hrană caldă pentru copii, din produsele obținute pe plan local, în cooperativă. Luna trecută s-au împărțit pachete cu ajutoare de hrană pentru categoriile de populație defavorizată. Am văzut familii de țigani cu câte șapte copii, plus doi adulți, care primeau nouă pachete ce conțineau zahăr, ulei de mâncare, făină, paste făinoase, conserve. Imediat ce ieșeau din punctele de desfacere organizate de primării, la colțul străzii se vindeau aceste ajutoare către români sau maghiari. Cu banii obținuți cumpărau țigări și băutură. Un candidat la funcția de primar dintr-o comună mureșeană, printre altele, în programul electoral le-a propus alegătorilor, marea majoritate țigani, că le va înființa o cantină, în contul ajutorului social. La care, oamenii s-au revoltat și nu l-au mai votat, ei vroiau să primească bani în mână, cu care să-și achite datoriile la condicuța de la comerciantul local. Dacă în alte țări civilizate „lanțul scurt" poate funcționa prin asocierea micilor producători în cooperative, la noi, puțin probabil că se va reuși să se implementeze acest sistem capabil să asigure vânzări sigure și avantajoase către supermarketuri, alimente proaspete cantinelor școlare și cantinelor de întreprinderi, direct prin „coșul de aprovizionare" către cumpărători, să asigure venituri suplimentare pentru cultivatorii de legume și fructe, dar și pentru crescătorii de animale.

Lasă un comentariu