Învingătoarea lumină...

Zilele trecute au purtat și numele de Nobel, perioada 3-10 octombrie 2016 fiind numită Sezonul Premiilor Nobel; amărându-ne, încă o dată, că literatura română nu are un Nobel. Lucian Blaga era atât de aproape de faimosul premiu, numai că discordia, nimicnicia, invidia l-au îndepărat de laurii pe care-i merita. Ce mult păcătuim când nu așezăm valorile în înălțimi ale respectului și prețuirii, azvârlindu-le în calea pașilor covorul mâncat de moliile mediocrității, ale pustiului minții și sufletului!

Răstoarnă la Tg.-Mureș culoarea aceasta de gri intens proiectul cultural al scriitoarei Mariana Cristescu, Punți de lumină, preschimbând discordia în iubire, iar mediocrității punându-i în fața ochilor tulburi intangibilul valorii și farmecul întâlnirii vârstelor în dreaptă idee culturală. Dacă Punților de lumină le spunem doar manifestare culturală sau reuniune culturală poate că greșim, îngustându-le exprimarea atât de diversă și surprinzătoare, multitudinea de voci reprezentând cugete limpezi, prinse în continua zidire a soarelui. Punțile sunt, în același timp, agora, amfiteatru, colocviu, cafenea literară, librărie, galerie de artă, prima verba, studio muzical. La Punți, cuvântul are chibzuință și miez, rectitudinea ideilor importante, prestanța dezbaterilor, emoția evocării, cumpătarea semnalării noutăților editoriale, căldura debuturilor. La Punți, cuvântul edifică, somând somnul rațiunii sau orbirea ce face să nu se discearnă esențialul, pentru ca omul să fie ființă întreagă. Prin Punțile de lumină, scriitoarea Mariana Cristescu înmulțește la Târgu-Mureș binele spiritual. Îi simt autoarei gândul parcă venind din meditațiile Monahului de la Rohia. Cugeta părintele și cărturarul Nicolae Steinhardt: „Oamenii răi, tiranii, propaganda ideilor rele caută să încurce lucrurile, să le ieie așa încât secundarul și principalul să se amestece și ochiul omului să nu mai poată desprinde limpede ceea ce este esențial." Spiritele mari, conchide Steinhardt, nu pot fi duse cu vorba, cu „regia", cu prestidigitația.

Punțile de lumină la Târgu-Mureș nu iau în derâdere timpul, alăturându-se modei prostești a zilei, în care totu-i calp, totu-i străin, nu duc publicul cu „regia", dimpotrivă creează frumusețe, bun-simț și reverb cultural. Le-aș alătura un subtitlu venind din lirica lui Ioan Alexandru, acela de luminiș sfânt. Căci atunci când ai un ideal, când îl împlinești în cinstea trudei, amintindu-ți de cei care au propovăduit cu limbă de foc rosturi și înțelesuri, bătăile de timp ce te măsoară au și lumina sfințeniei; învingătoarea lumină a sfințeniei.Omul, dacă nu are nimic sfânt, e doar al bulgărelui de lut. Punțile de lumină sunt și respirații ale Duhului. Ele mărturisesc arderi și speranțe, apără, judecă cu măsură și, mai ales, aduc bucuria celor ce le calcă pragul de a se redescoperi, de a-și privi și altfel umbletul pe „pământ rătăcitor".În țesătura lor ideatică poate adăsta gândul fiecăruia; deslușind. O astfel de lege nu l-ar mai fi trădat pe Marele Blaga pe drumul spre Premiul Nobel. Ce bine i-ar fi stat literaturii române dacă spiritul Poetului de la Lancrăm nu era prins în prestidigitația răului!

Am petrecut, ieri, la Târgu-Mureș, o nouă ediție a Punților de lumină. Cei prezenți, Acolo, AU ÎNVINS!

Lasă un comentariu