Se povestește într-o fabulă că frigul a rămas surprins auzind cum o pasăre cânta în plină iarnă.
- Unde ai petrecut noaptea? o întrebă frigul.
- Într-un staul, unde boii au suflat de am putut să mă încălzesc și eu, răspunse pasărea.
În noaptea următoare, frigul s-a înăsprit atât de tare, încât boilor și asinilor le îngheța respirația. Iar frigul, care credea pasărea deja moartă, auzi, spre surprinderea sa, că aceasta continua să cânte.
- Bine, dar unde ai fost noaptea trecută? întrebă din nou frigul.
- Într-o peșteră, unde s-au adăpostit niște oameni și au aprins un foc.
Dar în următoarea noapte peștera se transformă într-un adevărat congelator. Frigul rămase și mai mirat, când, a doua zi de dimineață, trilurile păsării sunau și mai zglobii.
- Încă nu ai murit de ger? Unde ți-ai mai găsit adăpost, o întrebă cu răutate hainul frig.
- Lângă inima unei mame care-și strângea în brațe copilul.
Din volumul „Un suspin, o rugăciune", apărut la EDITURA „VATRA VECHE", 2016
