1. „Dumnezeu și diavolul sunt două realități. Diavolul dornic de tiranie, ca exponent al răului, dar incapabil să stăpânească din pricina ei, vrea să răstoarne pe om din treapta de stăpânitor peste lucruri, peste lume, din treapta de subiect. Dumnezeu, însă, fiind Cel care a făcut pe om liber și singur stăpân pe sine, nu voiește aceasta. Îl voiește pe om liber și singur stăpân pe sine, și stăpân peste lucruri, dar nu tiran peste oameni. Căci vrea ca toate persoanele să fie libere și singure stăpâne pe ele. Iar această libertate, fiind sădită în noi prin voința lui Dumnezeu, noi ne-o menținem numai în comuniune interpersonală cu semenii și cu Dumnezeu, supremul izvor al iubirii în comuniune liberă".
Sfântul GRIGORE PALAMA
„FILOCALIA" vol. VII, pag. 454
***
2. „Dumnezeu n-a făcut moartea, după cum s-a scris, ba chiar a împiedicat-o. Omul, în libertatea primită, a adus moartea în lume. Dintr-un om plin de păcate, mort cu sufletul, iradiază moartea, din cel slăbit, dezgustat, pizmaș, disperat, iradiază toate acestea. Cu atât mai mult din Satana, în care toate acestea se află într-un punct culminant. Din sufletul descurajat, plin de ură, trece și în trup o stare de tristețe, de apăsare, de slăbiciune, de moleșeală, nevindecabilă, toate aducătoare de moarte și întreținând moartea. Viața deplină, adevărată, este una cu slava divină, căci ea are putere de iradiere. În Dumnezeu Iisus găsim Viața, Calea și Adevărul".
Ibidem, pag. 458
***
3. „Existența noastră este spre moarte, pentru că apare într-o stare de stricăciune care înaintează până la moarte. Noi murim cu trupul continuu de când ne naștem, până la moartea deplină și durabilă a trupului. Iar aceasta se întâmplă din pricină că nu mai existăm în comuniune cu existența existentă prin sine, și deci netrecătoare. Dar nu suntem numai existență spre moarte, ci suntem și existență spre o creștere duhovnicească. Chiar în moartea care vine după un proces îndelungat Dumnezeu a pus o putere educativă, iar în această semnificație educativă a ei se arată pentru om un motiv de nădejde pentru grija lui Dumnezeu față de noi".
Ibidem, pag. 460-461
P.S. Să nu uităm de cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Privegheați și vă rugați, că nu știți nici ziua, nici ceasul..." și „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece".
„COMORI FILOCALICE" vol. II
