Ca privitor îndrăgostit de frumosul și semnificația culorii, dar, mai ales, admirator al talentului viguros și al dăruirii celui înzestrat cu harul aparte, încerc să ies dincolo de rama tabloului, printr-un demers temerar de a da haină de cuvinte gândului.
Cu o oarecare reținere, soră cu o explicabilă admirație în fața a ceea ce văd, cutez să folosesc o sintagmă din lumea marilor artiști plastici: „modernitate de avangardă". Asta eu văd. Sintagmă vecină cu acea emoție inspiratoare, creată de limbajul plastic modern, primordial în această artă. Mi-o confirmă casele, vechi, românești, tradiționale, viziunile astrale, cele două bărci uitate, într-o singurătate a lor, ca două destine abandonate, caii fantastici, dervișul, așa cum le vede artistul Ammar Alnahhas, cu a lui fantezie debordantă, situată între mit și legendă, printr-o tehnică originală, cea a mișcării continue, element definitoriu pentru un artist. Pentru un creator venit din acel spațiu sirian, acum aflat într-o zonă a convulsiilor, focului nimicitor, războiului cu toate relele, suferințele și durerile lui.
Ridicat într-o ambianță creatoare, aparte și definitorie, coborâtor din Siria, parcă din oaza amintirilor - Palmyra, Ammar Alnahhas dovedește, cu prisosință, acea administrare inteligentă a simplității și a spațiului.
Totul, de data aceasta, sub genericul „Mozaic românesc", printr-o cromatică adecvată privirii fiecăruia, într-un excepțional demers reușit în acele tabere de pictură din România, unde, de fapt, s-a aflat și la Târgu-Mureș. Văd acele case, din ciclul aici prezentat, case, în viziuni originale, cu acoperișuri parcă cu ochi de veghe, spre înalturi, cu îmbinări surprinzătoare de roșu, verde, albastru, gri. Văd și caii lui fantastici.
În spatele imaginației lui, a culorii, uneori violentă parcă, se află un adevăr. Și un adevărat artist. Poate acel adevăr al dragului artistic, poetic chiar, într-o întoarcere spre izvoarele locurilor natale.
E bogat bagajul artistic al talentatului tânăr Ammar Alnahhas. Impresionează acel rezultat ieșit din cele două culturi, cea siriană și cea românească.
Sunt mărturii convingătoare că avem în față un talentat artist plastic, un tânăr dăruit cu har, despre care vom auzi, în viitor, numai vești bune și departe duse, în domeniul celor chemați, cu talent și împlinite speranțe.
