Avem cu toţii exemplu de mamă singură printre rudele, prietenii, cunoştinţele noastre, sau poate chiar unii dintre noi suntem în rolul de mamă singură sau am fost crescuţi de o mamă singură.
În cazul fiecărei mame singure găsim o poveste personalizată.
A fi mamă singură este o mare provocare în viaţa unei femei, iar această asumare implică multă responsabilitate şi maturitate.
Pentru a putea depăşi emoţiile şi provocările existenţei de ,, mamă singură", e nevoie de multă răbdare şi maturitate emoţională. De asemenea, organizarea atentă a timpului şi gestionarea emoţiilor cu mult tact sunt factori importanţi de luat în considerare. Disciplinarea programului, acordarea auto-atenţiei pot preveni transformarea mamei într-un adevărat robot uman.
Asumarea corectă a rolului de părinte singur presupune conştientizarea existenţei zilnice chiar şi fără ajutorul partenerului, dar cu implicarea persoanelor apropiate sau din familie.
Păstrarea rolului de femeie nu exclude rolul de mamă, este de fapt o necesitate. O mamă fericită este o femeie împlinită din mai multe puncte de vedere. Nu trebuie neglijate propriile nevoi emoţionale în asumarea rolului de mamă singură, deoarece ele se vor acumula şi vor tensiona relaţia cu copilul. De asemenea, îşi poate pierde propria feminitate sau chiar propria agendă, transformându-se într-un adevărat robot uman, făcând totul.
Redefinirea relaţiei cu tatăl copilului este foarte importantă pentru copil. Existenţa celor doi părinţi în educarea copilului este un rol care trebuie dus până la capăt. Relaţia dintre ei ar trebui să fie una de respect, de ajutor şi comunicare.
Aşa cum spuneam, asumarea rolului de mamă singură este o condiţie specială, provocare în viaţa oricărei femei, care trebuie tratată cu înţelepciune. Atenţia la nevoile copilului să fie prioritară, păstrând în acelaşi timp, însă, şi rolul de femeie.
