Sunt unul dintre cei cărora le place muzica cultă, corală sau instrumentală şi care destul de multă vreme, mai ales înainte de 1990, am fost nelipsit de la concertele Filarmonicii din Târgu-Mureş, aşa că, în data de 9 octombrie, am fost şi eu în sala Palatului Culturii, pentru a fi de faţă la aniversarea a şaizeci de ani de la înfiinţarea Ansamblului Artistic „Mureşul" şi a Corului Filarmonicii de Stat din Târgu-Mureş.
Ca de obicei, au luat cuvântul notabilităţi ale judeţului şi cei doi directori: cel al Ansamblului şi cel al Filarmonicii, după care s-a trecut la acordarea unor distincţii celor care, pe parcursul anilor, au condus aceste instituţii, sau au contribuit, prin munca lor, la realizările acestora.
M-am bucurat, revăzându-i pe cei trei directori ai ansamblului care au precedat actuala direcţiune, şi pentru faptul că au fost amintiţi toţi cei care au avut o contribuţie deosebită la activitatea artistică pe parcursul anilor, chiar dacă unii dintre ei nu mai sunt acum în ţară. Pentru toţi s-a găsit un cuvânt bun şi tuturor li s-a oferit o plachetă şi o diplomă de aducere aminte a acestui eveniment.
Spre surprinderea mea acest lucru a fost valabil doar pentru Ansamblul Artistic „Mureşul".
La Filarmonică, tăcere generală.
M-am gândit, cu stupoare, că această instituţie a beneficiat de concursul unor oameni de specialitate, care şi-au adus contribuţia după puterile şi priceperea lor la evoluţia unui cor profesionist, fără nici măcar a fi amintiţi.
Este adevărat că actualul director al Filarmonicii, Vasile Cazan, lucra atunci în alt domeniu de activitate decât cel muzical şi probabil nu avea tangenţe cu mişcarea muzicală a judeţului, dar nimic nu l-a împiedicat să se documenteze asupra trecutului instituţiei pe care o conduce.
Nu mi se pare admisibil ca oameni care au condus acest cor şi dintre care unii, probabil, mai sunt în viaţă, să nu fie amintiţi: Szalman Lorant, Szarvady Gyula, Fejer Elemer, Birtalan Judith, care a fost dirijor al corului cea mai mare parte a timpului, sau Dumitru Buzoianu ale cărui concerte anuale de colinde, sau cele de la aniversările Eminescu erau adevărate evenimente în viaţa culturală a oraşului. Le amintesc pe acestea, deoarece înainte de 1990 aveam abonament la toate concertele şi le cunosc mai bine, însă sunt convins că toţi cei ce s-au perindat la pupitrul corului au merite la fel de mari.
Ciudată amnezia domnului Vasile Cazan, dar de neiertat cea a Consiliului Judeţean. Oare nu există niciun consilier pe teme culturale care să cunoască activitatea acestei instituţii? Oare nimeni dintre ei nu a sesizat discrepanţa între ansamblu şi filarmonică, în ceea ce priveşte comemorarea personalităţilor care au trudit pe parcursul timpului pe acest tărâm?
Ne bucură faptul că domnul Vasile Cazan şi-a dat o diplomă şi că a dat una şi doamnei Siko Sidonia (maestru de cor? deşi vocile bărbaţilor aveau un timbru pronunţat de amatori), dar, cu toate scuzele mele, ceea ce s-a întâmplat nu a fost decât o imensă mârlănie culturală şi o pată de neşters pe obrazul organelor abilitate ale judeţului.
Deoarece nu vreau să închei în această atmosferă, trebuie să menţionez programul de excepţie al Ansamblului Artistic „Mureşul", atât la secţia română, cât şi la cea maghiară şi consider că, în acest moment, ansamblul este la cel mai înalt nivel artistic atins vreodată şi este, probabil, cel mai bun ansamblu din Transilvania.
Bravo lor!
Cu respect,
Ioan Muntean
