Sunt două veacuri de la moartea lui Gheorghe Şincai

La 2 noiembrie 2016 comemorăm 200 de ani de când s-a stins din viaţă Gh. Şincai, cel care a înfiinţat 300 de şcoli româneşti în Ardeal.

Cu tristeţe şi cu deosebit respect privesc la statuia ilustrului cărturar român, din satul lui natal, ce-i poartă numele, acum patronul spiritual al comunei Şincai.

N-am cuvinte, pentru a arată marele lui merit pe care l-a avut în cultura românească şi, mai ales, în Ardeal, unde a reuşit să înfiinţeze 300 de şcoli româneşti, lucru greu de realizat în acele vremuri în Transilvania. Câte drumuri va fi făcut, la câte uşi va fi bătut pentru a obţine aprobări, nu ştiu. Toată viaţa lui a fost un peregrin, pentru a demonstra originea latină a neamului românesc şi a limbii române, un adevărat istoric şi filolog, iubitor de neam şi ţară, încă din secolul al XVIII-lea considerat un deschizător de drumuri, nu numai în cultură, dar şi în alfabetizarea copiilor români din Ardeal, alături de ceilalţi trei reprezentanţi de seamă, Petru Maior, Samuil Micu şi Budai Deleanu, ai mişcării social-culturale iluministe din perioada respectivă, numita Şcoală Ardeleană.

În afara de faptul că a înfiinţat cele 300 de şcoli româneşti în Transilvania, a conceput şi primele manuale şcolare în limba română, cum este „Gramatica latino - română". A tipărit un „Abecedar româno-german", apoi „Catechismul cel mare cu întrebări şi răspunsuri", alcătuit şi întocmit pentru folosul şi procopseala tuturor şcoalelor româneşti ale neamului românesc", apărut la Blaj, în 1783, după aceea, gramatica intitulată „Elementa linguae daco-romanae valahicae" (Elementele limbii daco-romane sau valahice), această strădanie era pentru că românii erau lipsiţi de drepturi, deşi erau în număr mare în Ardeal.

O altă lucrare este „Cronica daco-românilor sau valahilor şi a mai multor naţii", opera doveditoare a originii latine a limbii şi a poporului român, a continuităţii populaţiei române pe teritoriul Daciei şi după retragerea împăratului Aurelian.

Al. Gavra comunica un portret al istoricului: „…arăta netemere multă şi curaj mare. Îmbrăcămintea lui oficială sau cea de stat au fost care este a nobililor, cu nădragi vanăţi şi noraţi, spentel (scurteica sau mânecariu) şi o dulama pe umăr, mijlocul încins cu sabie, fiind nobil de Şinca".

Şincai este un adevărat nobil, prin dragostea lui faţă de pământul patriei sale, prin grija deosebită faţă de istoria şi limba română, un model demn de urmat de către generaţiile următoare.

Bibliografie: „Pe urmele lui Gheorghe Şincai", de Serafim Duicu; „Gheorghe Şincai, 250 de ani de la naştere", de Nicolae Băciuţ, în „Cuvântul liber", din 27.02.2004; „Să ne respectăm oamenii de seama", de Elena Moldovan, în „Cuvântul liber" din 27.02.2014.

Lasă un comentariu