„Vorbăria este o nonvirtute. De aceea creştinul adevărat trebuie să alunge de la el duhul vorbăriei. Căci în el zac patimi (păcate, ispite) multe şi foarte cumplite. De aici vine minciuna, glumele proaste, îndrăzneala, neruşinarea, vorbele nebuneşti şi din vorbăria multă nu va lipsi nici păcatul; Bărbatul tăcut este scaun al bunului- simţ. Să nu uităm că Domnul Hristos ne spune că vom da socoteală de orice cuvânt. Aşadar tăcerea e foarte trebuincioasă şi folositoare".
Sfântul TEODOR al EDESEI
„FILOCALIA" vol. IV, pag. 227
***
„Fereşte-te, creştine, de a vătăma (jigni, supăra) pe aproapele tău cu o limbă vicleană (mincinoasă), ca să nu fi şi tu vătămat de diavol. Căci am auzit pe Proorocul care zice: «Pe bărbatul sângeros şi viclean îl urăşte Domnul; şi va pierde Domnul toate buzele viclene, toată lumea ce spune vorbe mari». De asemenea fereşte-te de a osândi (judeca) greşeala fratelui tău (aproapelui), ca să nu cazi din bunătate şi dragoste. Căci cel ce nu are bunătate şi dragoste pentru fratele nu a cunoscut (iubeşte) pe Dumnezeu. Fiindcă «Dumnezeu este iubire» după cum spune ucenicul iubit al Domnului, Ioan (I Ioan 4, 8). Dacă Hristos Mântuitorul şi-a pus sufletul Său ( a murit) pentru noi, datori suntem şi noi să ne punem sufletele (să murim) pentru aproapele nostru".
Ibidem
***
„Ni s-a poruncit fraţilor, ca pe cei ce ne defaimă şi ne ceartă, sau ne necăjesc în oricare alt chip, să nu-i defăimăm şi supărăm la rândul nostru, ci mai degrabă să-i vorbim de bine şi să-i binecuvântăm. Căci câtă vreme trăim în pace cu oamenii, ne luptăm cu diavolii, cărora nu le place acest lucru; iar câtă vreme ţinem minte răul şi ne luptăm cu fraţii noştri, petrecem în pace cu diavolii care se bucură atunci când între oameni există certuri şi dezbinări (diavolul se bucură când între oameni există ură şi este supărat când oamenii trăiesc în pace şi fac voia lui Dumnezeu)" (n.a.)
Ibidem
P.S. Să nu uităm cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul..." şi „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece".
„COMORI FILOCALICE" vol. II
