Ne-am interesat pentru dumneavoastră! Rozătoarele și combaterea lor

Toamna, șoarecii și șobolanii, rozătoare extrem de păgubitoare, se retrag spre gospodăriile populației. Pentru a oferi informații utile gospodarilor interesați de combaterea acestor prădători, am selectat informații, din cartea „Rozătoarele și combaterea lor în gospodăriile populației, fermelor de animale și alte sectoare", autori Barbu Țepordei și Maria Marina, apărută în Editura Ceres-2000.

Șoarecii și șobolanii prin faptul că au dinții incisivi cu o dezvoltare puternică, sub formă de daltă, motiv pentru care trebuie să roadă continuu diferite materiale, produc pagube în permanență. Mai amintim și faptul că rozătoarele nu pot trăi mai mult de 24-30 de ore fără apă, prin urmare se stabilesc, de obicei, în locuri unde au sursă de hrană, de apă și sunt ferite de atacul dușmanilor naturali. Manifestă curiozitate sporită, dar în același timp și suspiciune extremă. Șobolanii simt ușor mirosurile suspecte, gazele, inundațiile, cutremurele, fiind una din cele mai răspândite specii de pe glob. Sunt foarte prolific, se înmulțește în tot cursul anului, dar mai ales primăvara și vara. Au 3-6 generații /an. Perioada de gestație este de 22-16 de zile. Puii la vârsta de 3-4 luni, încep să se reproducă în medie cu câte 10-12 pui la o fătare. Trăiesc în medie 3-4 ani.

Șoarecele de casă poate fi întâlnit până la altitudini de 2.000 m. Se adaptează foarte ușor la condițiile mediului, având hrană și adăpost, dă 8-10 generații pe an, câte 6-10 pui la fătare. Maturitatea sexuală este timpurie, la 2-3 luni. Înmulțirea lui nu este întreruptă iarna.

În combaterea rozătoarelor trebuie să se țină cont de următoarele aspecte: înmulțirea lor este favorizată de depozitarea furajelor în grajduri, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp; amplasarea șirelor de paie, fânului și a gunoiului la o distanță mică față de grajd; neglijarea curățeniei în bucătăriile furajere și în grajduri și lăsarea peste noapte a furajelor în hrănitoarele animalelor la dispoziția rozătoarelor; lipsa de funcționalitate a canalizării pentru urină și apă; grajdurile la care s-au folosit materiale sau tehnici de construcție, care oferă rozătoarelor condiții favorabile pentru refugiu, circulație, cuibărit; construirea de pătule și magazii de porumb direct pe pământ fără piloane de ciment; ținerea deschisă pe timpul nopți a ușilor adăposturilor de animale.

Având în vedere pagubele economice imense produse de rozătoare - un șobolan consumă cca 37 kg de agroalimente pe an, de unde rezultă că descendenții unei singure perechi vor devora în același interval de timp 60.000 kg alimente și furaje și vor produce totodată pierderi alimentare de 10 ori mai mari prin roaderea și distrugerea irecuperabilă a diferitelor materiale. Rozătoarele pot transmite boli infecțioase pe mai multe căi, prin dejecții și urină, prin intermediul ectoparazițiilor hematofagi-purici, păduchi, acarieni, căpușe de la rozătoare la om și animale.

Combaterea rozătoarelor presupune utilizarea unui complex de metode mecanice, biologice și în principal chimice. Mijloacele chimice reprezintă în prezent arma cea mai eficientă în combaterea rozătoarelor. Un raticid trebuie să fie toxic numai pentru rozătoare, să acționeze rapid și ireversibil, să nu confere obișnuință rozătoarelor, să fie lipsit de miros sau gust particular, să fie ușor de prelucrat și condiționat. Există o mulțime de raticide pe piață. În județul nostru, S.C. Transapicola produce REDENTIN 75-momeală raticidă pe bază de grâu impregnat. Momelile toxice se așează în locurile circulate de rozătoare, în locuri mai întunecoase, în lungul zidurilor, în colțuri. Pentru șobolani nu se vor pune momeli în mijlocul încăperilor, pe când pentru șoareci se pot pune. Momelile toxice nu se vor aplica în galerii pentru că rozătoarele nu le consumă și le scot afară, ci doar în jurul galeriilor.

Șobolanii și șoarecii sunt foarte răzbunători fiind greu să le pui stavilă. Ei pot supraviețui chiar după ce au fost luați de apa de la WC și adesea pătrund în clădiri prin aceeași metodă. Niciodată nu reușește o deratizare într-o gospodărie, unde curățenia lasă de dorit și sunt aruncate la întâmplare gunoaie, alimente. Este necesar ca deratizările să fie efectuate pe spații cât mai largi prin înțelegerea între locatarii învecinați. Deratizarea efectuată pe o singură gospodărie nu poate da rezultate dorite!

Lasă un comentariu