În vremea tinereții (o tempora!!!), un prieten, cu un simț al umorului de calitate, era foarte supărat că are o corigență la zoologie. Omul chiulise și nu-l prea interesa zoologia, iar profesoara era una care credea că materia ei este cea mai importantă (probabil cunoașteți și dumneavoastră astfel de profi!!!). Ajuns în faza notei hotărâtoare, prietenului i s-a dat un subiect: codobatura. A stat el, s-a gândit, a spus că e o pasăre, că face ouă, că zboară, că trăiește în natură, că are penaj colorat, mă rog, simple banalități valabile cam pentru orice pasăre. Și a venit întrebarea încuietoare:
-Cu ce se hrănește codobatura?
Prietenul nostru nu a mai stat pe gînduri și a dat un răspuns sec:
-Tovarășa profesoară, cum să vă spun, codobatura „se descurcă"!
Cartea „Un suspin, o rugăciune" se găsește la Catedrala Mare și la Bisericuța de lemn „Sfântul Gheorghe", din Târgu-Mureș
