Lăcomia şi iarăşi lăcomia

 Sunt unii creştini care, dacă le merg treburile bine, mai vin şi ei pe la Biserică, mai aprind o lumânare, două, măcar la Paşti şi la Crăciun; mai fac o rugăciune acasă înaintea icoanelor; dar dacă dau de o pagubă, sunt în stare să hulească pe Dumnezeu, să-L înjure în chipul cel mai barbar şi mai josnic, revoltându-se împotriva lui Dumnezeu.

Aşa s-a întâmplat cu nişte grădinari acum câţiva ani. Era timpul când trebuiau să culeagă roşiile şi celelalte legume din grădină. Fiecare îşi făcuse socoteala că vor câştiga sume mari de bani, că-şi vor construi case, îşi vor cumpăra maşini şi fel de fel de planuri pământeşti. Dar tocmai când trebuia să le culeagă şi să le ducă la vânzare, le-a bătut Dumnezeu cu grindină, o piatră aşa de mare, că n-a rămas mai nimic din grădinile lor. Le-a risipit toate planurile lor; dar ei, în loc să se smerească, să ceară iertare şi să judece drept, să-şi aducă aminte de toate duminicile şi sărbătorile lui Dumnezeu în care au muncit, atât de răi au fost, că şi-au scos icoanele din casă şi le-au aruncat în mijlocul curţii. Iată îndrăciţi, iată răutate, îndrăcire din lăcomie! Şi atenţie, diavolii atacă întotdeauna în cete, ca hoţii de azi în autobuze sau în alte locuri.

Când ne lovesc vrăjmaşii diavoli, să strigăm repede după ajutor: „Doamne Iisuse Hristoase, Maică Preacurată, Sfinţilor, ajutaţi-ne pe noi"!

Cartea „Un suspin, o rugăciune" se găseşte la Catedrala Mare şi la Bisericuţa de lemn „Sfântul Gheorghe", din Târgu-Mureş 

Lasă un comentariu