MUREȘENI ȘI TÂRGUMUREȘENI, LA BLAJ, ÎN ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

Distribuie pe:

Blajul nu este o localitate oarecare din Transilvania. Ea este mica cetate despre care Eminescu exclama: „Te salut, mică Romă!" și despre care Ion Heliade Rădulescu spunea: „De aici a răsărit soarele românismului." De aici a pornit, într-o perioada în care românii erau despărțiți de granițe politice, un curent ce a dus la „trezirea din somnul cel adânc", de care vorbea Andrei Mureșanu. Este rodul unirii cu Biserica Romei a unei mari părți a românilor ardeleni, la anul 1700, perioadă în care în Transilvania exista marele pericol al calvinizării, căci principii care au stăpânit-o au fost adepți ai calvinismului. Pe lângă religiile protestante recepte, cea calvină, luterană și unitariană, mai exista și cea catolică, slăbită de Reformă și cea românească, orientală, aceasta din urmă împilată și abia tolerată, lipsită de orice drepturi. După actul unirii cu Roma, au luat naștere Școlile Blajului, plănuite de către episcopul Ioan Inochentie Micu-Klein, dar deschise de către episcopul Petru Pavel Aron în anul 1754, „fântâni ale darurilor" cum le-a numit deschizătorul lor. Despre acestea, Timotei Cipariu se întreba: „Care loc la națiunea română, care școală între toate școlile românești poate să arate atâția bărbați mari ieșiți din sânul lor? Căci în aceste școli românești au învățat sute și mii de copii ardeleni care au preluat făclia aprinsă de întemeietorii acestora, făclie care nu s-a mai stins. Odată trezită conștiința latinității noastre, nimeni și nimic nu a mai putut-o nimici, de generații, ea face parte din conștiința noastră de români. Limba, literatura și cultura românească modernă poartă pecetea făurită la Blaj. Asemenea creații spirituale n-au moarte, căci ele s-au identificat cu însuși geniul neamului care le-a dat naștere." (Timotei Cipariu, Discursuri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984) Aceste valori au fost trezite în conștiința neamului de către intelectualii Școlii Ardelene (Samuil Micu, Petru Maior și Gheorghe Șincai), „marii învățători ai Ardealului", cum îi numea Xenopol. Doleanțele tuturor românilor au fost sintetizate tot de către aceștia, în 1791, în „Supplex Libellus Valachorum", cuprinzând revendicările social-politice ale națiunii, document trimis la Viena, împăratului Austriei. Este impresionantă lista manualelor și cărților de popularizare redactate de învățații de la Blaj cu scopul de a ridica nivelul cultural al națiunii române. Ar fi nedrept să nu amintim rolul pe care l-au jucat Blajul și profesorii lui în timpul Revoluției de la 1848, printre care organizarea Adunării Naționale de pe Câmpia Libertății de la Blaj. La fel, „mișcarea memorandistă" împotriva maghiarizării forțate și a păstrării identității naționale. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a fost, și ea, reprezentată prin greco-catolici de mare valoare, printre aceștia amintindu-i aici pe cardinalul Iuliu Hossu și pe marele om politic Iuliu Maniu, rămași în istorie ca simbol al unirii Transilvaniei cu Țara-Mamă. O pagină de eroism și martiraj împotriva comunismului au înscris-o în istoria României episcopii, preoții, călugării și credincioșii uniți, adeverindu-se încă o dată marele spirit al Blajului în apărarea prin jertfă a neamului românesc și a credinței, care nu au cedat în fața opresiunii și au preferat să-L urmeze pe Isus pe calea calvarului suferinței și a anilor îndelungați de închisoare, dintre care mulți nu s-au mai întors și se află îngropați în gropi comune.

În ziua de sâmbătă, 22 octombrie 2016, la inițiativa Protopopiatului Greco-Catolic Târgu-Mureș, părinte protopop Dan Fodor, autocare cu pelerini greco-catolici din Eparhia de Alba-Iulia și Făgăraș, însoțiți de protopopi și de un mare număr de preoți se îndreptau spre Blaj, sediul Arhiepiscopiei Majore a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. Era o zi înnorată și ploioasă, însă rugăciunile și cântecele religioase intonate de către pelerinii ce se îndreptau spre Catedrala „Sfânta Treime" din Blaj au bucurat inimile acestora.

Ne aflăm încă în Anul Sfânt al Milostivirii declarat de către Papa Francisc în anul 2015, prin Misericordiae vultus (Chipul milostivirii) Bula de convocare a Jubileului Extraordinar al Milostivirii. Acest document trasează principalele motive și detalii legate de desfășurarea acestui an jubiliar. „Avem nevoie mereu să contemplăm misterul milostivirii. Este izvor de bucurie, de seninătate și de pace. Este condiția mântuirii noastre. Milostivire: este cuvântul care revelează misterul Preasfintei Treimi. Milostivire: este actul ultim și suprem cu care Dumnezeu ne vine în întâmpinare. Milostivire: este legea fundamentală care locuiește în inima fiecărei persoane atunci când îl privește cu ochi sincer pe fratele pe care-l întâlnește pe drumul

vieții. Milostivire: este calea care îl unește pe Dumnezeu cu omul, pentru că deschide inima la speranța de a fi iubiți pentru totdeauna în pofida limitei păcatului nostru."

Anul Sfânt s-a deschis la 8 decembrie 2015 și se încheie în 20 noiembrie 2016, timp în care fiecare creștin este chemat să-și „îndrepte privirea spre milostivire pentru a deveni noi înșine semn eficace al acțiunii Tatălui." Jubileul Extraordinar al Milostivirii este „un timp favorabil pentru Biserică, pentru ca să se facă mai puternică și eficace mărturia credincioșilor".

„Pelerinajul este un semn special în Anul Sfânt, pentru că este icoană a drumului pe care fiecare persoană îl parcurge în existența sa.(...) Și pentru a ajunge la poarta sfântă la Roma sau în orice alt loc, fiecare va trebui să facă, după propriile forțe, un pelerinaj. El va fi un semn al faptului că și milostivirea este o țintă la care trebuie să se ajungă și care cere angajare și jertfă. Așadar, pelerinajul să fie stimulent la convertire: trecând prin poarta sfântă ne vom lăsa îmbrățișați de „milostivirea lui Dumnezeu și ne vom angaja să fim milostivi cu alții, așa cum Tatăl este cu noi."

„Jubileul aduce cu sine și referința la indulgența plenară. În pofida iertării, în viața noastră purtăm contradicțiile care sunt consecința păcatelor noastre. În sacramentul Reconcilierii, Dumnezeu iartă păcatele, care sunt cu adevărat șterse; și totuși, amprenta negativă pe care păcatele le-au lăsat în comportamentele și în gândurile noastre rămâne. Însă, milostivirea lui Dumnezeu este mai puternică și decât aceasta. Ea devine indulgență a Tatălui care prin Mireasa lui Cristos ajunge la păcătosul iertat și îl eliberează de orice reziduu al consecinței păcatului."

Spre poarta sfântă deschisă la Catedrala „Sfânta Treime" de la Blaj prin hotărârea arhiepiscopului major cardinal Lucian Mureșan se îndreptau și autocarele cu credincioși greco-catolici în sâmbăta din 22 octombrie pregătiți prin spovadă și rugăciune să primească indulgența instituită de către Papa Francisc în acest An Sfânt al Milostivirii. Catedrala s-a umplut de credincioși, care au asistat la liturghia arhierească. Alături de Preasfinția Sa Claudiu Lucian Pop, episcop auxiliar al Curiei Arhiepiscopiei Majore a Bisericii Greco-Catolice de la Blaj au fost protopopii din Eparhie alături de un mare număr de preoți.

Răspunsurile date de corul Parohiei „Adormirea Maicii Domnului" din Târgu-Mureș au făcut liturghia și mai înălțătoare.

Reținem câteva idei din predica P.S. Claudiu, cu ocazia acestui eveniment. Pelerinajul și sacrificiul făcut în Anul Milostivirii reprezintă viața noastră pe acest pământ, pe care nu suntem veșnici. El ne ajută să înțelegem mai bine natura nostră umană și să o regândim. Astfel de momente în viață sunt momente de cotitură: ele oglindesc legătura noastră cu bunurile lumești și cu semenii noștri. Trebuie să trăim viața cu bucurie, însă să conștientizăm că ea nu este veșnică. În momentele de suferință rămâne speranța, căci și Isus a suferit și a învins moartea. Poarta sfântă de la Blaj este unica din Eparhia de Alba-Iulia și Făgăraș, căci Blajul este semnul speranței. Aici putem contempla milostivirea și îndurarea lui Dumnezeu. Totul a început aici cu un episcop și trăirea și rugăciunea lui. Blajul reprezintă mult, atât pentru Biserica Greco-Catolică, cât și pentru țară. Dumnezeu lucrează prin oameni, el face minuni și în sufletele noastre. Contemplăm trecutul, dar Dumnezeu e același și acum ca și atunci. Aceasta este comoara noastră. Să facem și noi la fel ca Maica Domnului, întorcându-ne spre noi și spre milostivirea lui Dumnezeu față de noi, mai ales atunci când suferim. Prin poarta sfântă contemplăm îndurarea lui Dumnezeu, pășim pe valurile vieții încrezători în Dumnezeu. Mâna lui Isus este întinsă spre noi, trebuie doar să o prindem. Fiecare dintre noi îi suntem cunoscuți lui Dumnezeu, fiecare după numele nostru. Aici regăsim iubirea și îndurarea Lui. Sfântul părinte Papa Ioan-Paul al II-lea este sărbătorit în această zi în calendarul catolic. Așa a început pontificatul său, cu cuvintele „Nu vă temeți! Deschideți larg porțile lui Isus!" Primim cu toții iubirea lui Dumnezeu însă suntem și noi datori să fim colaboratori, să fim martori ai iubirii Sale. Nu ne putem mântui singuri, ci împreună cu cei din jurul nostru.

După ce mulți credincioși s-au împărtășit, în timpul Sfintei Liturghii cu trupul și cu sângele lui Isus, s-au făcut rugăciunile cerute la intenția Papei pentru a beneficia de indulgența plenară în Anul Sfânt al Milostivirii, prin trecerea prin poarta sfântă. Credincioșii s-au aliniat apoi pentru a fi miruiți și pentru a se închina la o părticică din moaștele sfântului Papă Ioan-Paul II.

Au urmat fotografii ale P.S. Claudiu cu protopopii și cu preoții, după care s-au făcut fotografii ale preoților cu credincioșii care i-au însoțit în acest pelerinaj jubiliar.

S-a făcut apoi o oprire la fostul Institut al Recunoștinței din Blaj. Clădirea a fost construită în perioada 1924-1929, din fonduri ce proveneau din donațiile foștilor elevi ai Blajului (în semn de recunoștință), la care s-au adăugat contribuțiile Bisericii Greco-Catolice și ale statului. A fost de-a lungul timpului „Liceu de fete", „Liceu comercial de fete", Liceul Teoretic „Iacob Mureșianu", Liceul Pedagogic „Gh. Șincai". Clădirea este cunoscută și astăzi sub numele de „Institutul Recunoștinței", și găzduiește în prezent Colegiul Național „Inochentie Micu Clain". În curtea institutului se află Capela arhiereilor. Într-o frumoasă bisericuță, recent pictată, se află portretele ierarhilor Bisericii Greco-Catolice, iar la subsolul acesteia se află rămășițele pământești ale celei mai mari părți a ierarhilor ei. Doi dintre aceștia, episcopul Inochentie Micu-Klein și cardinalul Alexandru Todea, se odihnesc în dreapta și în stânga altarului Catedralei „Sfânta Treime".

Am trăit, cu toții, greco-catolicii mureșeni și târgumureșeni prezenți la marele eveniment, o zi de har și, în ciuda vremii posomorâte, am petrecut o zi de înălțare sufletească și ne-am întors plini de milostivirea lui Dumnezeu și dornici să o împărtășim și semenilor noștri.

 

Lasă un comentariu