Rostul și rânduiala

E puțin cunoscută întâmplarea cu Lucian Blaga, din „Hronicul și cântecul vârstelor": Într-un cerc de prieteni tineri, se aude întrebarea: „Oare cum vom fi când vom fi morți?", iar răspunsul cade în tăcere: „Vom fi ca acum, când suntem vii".

Versurile poetului Lucian Blaga, - „Omule"- pe care le-am citit de curând, (le-am ratat în copilărie), pe o cruce, într-un cimitir, în „Parcul Poporului" din Craiova, vi le recomand cu căldură:

Cine ești, de unde vii,
Omule, tu poți să știi?
Unde mergi, ce soartă ai
Poți tu seama ca să-ți dai?
În ce scop te-ai zămislit,
Pe Pământ, de ce-ai venit?
Și trăind, la ce trăiești
Ce solie împlinești?
Tu ești mare, tu ești mic,
Tu ești tot, tu ești nimic,
Tu ești rău, dar ești și bun,
Tu-nțelept și tu nebun.
Toată viața o petreci
Obosit în lupte seci
În necazuri, în sudori,
Ca să strângi, s-aduni comori,
Și la urmă, cazi zdrobit,
Pleci sărac cum ai venit.
Și de-aici mister, abis,
Viața nu-i decât un vis!

Cartea „Un suspin, o rugăciune" se găsește la Catedrala Mare și la Bisericuța de lemn „Sfântul Gheorghe", din Târgu-Mureș

Lasă un comentariu