E puțin cunoscută întâmplarea cu Lucian Blaga, din „Hronicul și cântecul vârstelor": Într-un cerc de prieteni tineri, se aude întrebarea: „Oare cum vom fi când vom fi morți?", iar răspunsul cade în tăcere: „Vom fi ca acum, când suntem vii".
Versurile poetului Lucian Blaga, - „Omule"- pe care le-am citit de curând, (le-am ratat în copilărie), pe o cruce, într-un cimitir, în „Parcul Poporului" din Craiova, vi le recomand cu căldură:
Cine ești, de unde vii, Omule, tu poți să știi? Unde mergi, ce soartă ai Poți tu seama ca să-ți dai? În ce scop te-ai zămislit, Pe Pământ, de ce-ai venit? Și trăind, la ce trăiești Ce solie împlinești? Tu ești mare, tu ești mic, Tu ești tot, tu ești nimic, Tu ești rău, dar ești și bun, Tu-nțelept și tu nebun. Toată viața o petreci Obosit în lupte seci În necazuri, în sudori, Ca să strângi, s-aduni comori, Și la urmă, cazi zdrobit, Pleci sărac cum ai venit. Și de-aici mister, abis, Viața nu-i decât un vis!Cartea „Un suspin, o rugăciune" se găsește la Catedrala Mare și la Bisericuța de lemn „Sfântul Gheorghe", din Târgu-Mureș
