Certă este doar pofta liderilor de a fi, mereu, la guvernare…
…Și de a-și impune „viziunile" autonomiste. Se va transforma, vreodată, UDMR în partid politic, câtă vreme suge ca mielul la două oi și în condițiile când, în „parteneriat" cu niște lideri politici români slabi - fără simț patriotic - își fac… mendrele?
…Iată o întrebare la care, încă, nimeni nu poate da un răspuns cert. Cu Da sau Nu. Din ce am constatat după un congres al UDMR - când la conducerea Uniunii a fost ales „omul lui Marko Bela", Kelemen Hunor - în politica UDMR nu s-a produs nicio schimbare. Poate a „câștigat" ceva în plus la capitolul „îndârjiri" cu care-și apără interesele, profitând, desigur, și de faptul că s-au aflat mereu la guvernare. Ceea ce nu înseamnă că, pe fondul apariției Partidului Civic Maghiar, apoi, a așa-zisului Partid Popular… al lui Tõkes Laszlo (în prezent, europarlamentar ales pe listele FIDESZ Ungaria), poziția UDMR - de nici în car, nici în căruță - nu le dă deja bătăi de cap udemeriștilor. Chiar dacă nu recunosc, formal. Între UDMR și celelalte două formațiuni maghiare extremiste s-a declanșat - neoficial, desigur - o adevărată competiție, pentru a-și impune fantasmele autonomiste.
Revenind însă la întrebarea de la început, conștienți de faptul că UDMR trebuie, la un moment dat, să se reformeze - și pentru a atenua nemulțumirile din cadrul maghiarimii - liderii UDMR iau în calcul (ca o variantă de lucru!) și transformarea UDMR în partid politic. La un moment dat, Iuliu Winkler, azi, europarlamentar, declara că transformarea UDMR într-un partid politic poate fi o opțiune de perspectivă. El afirma, la vremea respectivă, că vede două direcții principale către care trebuie să se îndrepte UDMR. „Este vorba - declara el - despre intensificarea rolului pe care tinerii îl au în UDMR. Rând pe rând, generații de tineri își asumă responsabilități, atât în sectorul civic și comunitar, cât și în politică. Apoi, o altă direcție spre care trebuie să se îndrepte UDMR este deschiderea, nu doar declarativă dar și practică, către societatea civică maghiară." Concluzia lui?
„Transformarea UDMR în partid politic este o chestiune care se poate realiza, dar nu acum."
Ce spune Marko Bela (conducătorul „din umbră" al Uniunii)? „Nu vom transforma, formal, UDMR în partid politic!"
„Eu însumi - declara Marko Bela la o conferință de presă la Târgu-Mureș - am ridicat această problemă (anume, dacă UDMR se va transforma în partid politic n.n.) și am inițiat discuții în acest sens. Cei care au abordat însă, până acum, acest subiect - preciza el - au vizat o singură latură: creșterea disciplinei, tragerea la răspundere a celor care comit greșeli, eludând un lucru esențial - spectrul doctrinar polivalent al UDMR. Or, din acest punct de vedere, eu n-aș fi de acord ca, numai de dragul de a se numi partid politic, UDMR să nu mai fie ceea ce este astăzi: o organizație reprezentativă a maghiarilor din România, în care să-și găsească loc, sub aceeași cupolă, toate curentele și orientările politice."
Dincolo însă de faptul că actualul statut al Uniunii (de nici partid, nici organizație) le convine de minune udemeriștilor - ei profitând financiar, de ambele statute (precum mielul care suge la două oi), suntem curioși să știm dacă Marko Bela își mai susține, azi, poziția exprimată, după apariția altor două partide maghiare - PCM și, mai ales, Partidul Popular al lui Tõkes Laszlo?
Până una-alta…
Secuii, arma politică nr. 1, ținta prioritară!
Deși nu a declarat-o explicit (tot la o conferință de presă), conștient de faptul că, fără sprijinul secuilor (câți or fi ei!), UDMR este „ceva care există, dar lipsește cu desăvârșire", Marko Bela a enumerat câteva din acțiunile pe care Uniunea le-a preconizat în Secuime, printre care: 1. Inițierea de consultări cu societatea civilă;
2. Întâlniri cu primarii maghiari și reprezentanții din administrațiile locale din Secuime (Covasna, Harghita și Mureș); 3. Adunări Generale ale Secuilor; 4. Reuniuni festive, la care Uniunea îi invită pe toți cei care „simt ungurește". Sigur, unele acțiuni au și avut loc, altele s-au permanentizat.
O întrebare: cum rămâne cu sintagma „Uniunea este singurul reprezentant al maghiarilor din Ardeal" sau „UDMR apără interesele maghiarilor din România", după apariția celor două partide menționate? Interesele căror maghiari le-au apărat până acum? Ale tuturor maghiarilor, sau doar ale liderilor Uniunii și ale celor, nu puțini la număr, din preajma lor, numiți în funcții bine plătite, doar pe criterii etnice și de apartenență la UDMR?
În realitate, acțiunile UDMR (inclusiv cele de ordin propagandistic) au vizat - o spun mulți maghiari „de rând" - în primul rând, interesele proprii, sub masca așa-zisei lupte pentru apărarea „intereselor maghiarimii", ale „reprezentării unice" ale intereselor lor, pedalând vârtos „pedala autonomiei". De ce? Ca să-l facă pe ungur, secui (ce-o fi el!) să uite de necazurile zilnice; să-l „ungă la suflet". Numai că maghiarii de rând nu-și pot explica cum de, pe măsură ce ei sărăcesc, liderii lor se îmbogățesc, unii intrând chiar în celebrul „Top 300-500" al bogaților României!?
