Claudia Vodă: „Al treilea anotimp"

Motto: „Îți las moștenire / toate lacrimile mele neplânse / pe umeri de singurătăți, / Niciodată pădurea mea / nu va mai surâde verde / pentru tine". (Claudia Vodă, Verde, la apus ).

Salut cu bucurie cel de al doilea volum de versuri al poetei, Claudia Vodă, „Al treilea anotimp" (Ed. Nico, Târgu-Mureș, 2016, 118 pp.), după cel de debut, publicat anul trecut, „Ruguri și rugi " (2015).

Poeta, Claudia Vodă ne-a obișnuit cu o poezie care pendulează între clasic și modern, o poezie transparentă, armonioasă, care se decriptează fără dificultăți, o poezie în care cântă sentimentele toamnei vieții. De aici și titlul inspirat al cărții: „Al treilea anotimp".

„Îmi regăsesc secundele-n colțul toamnei/ Ce bântuie flămândă-n cuib de gânduri, / Pândind poștași prin pleoapele lucarnei,/ Cu vești din scrinul altor anotimpuri". (Al treilea anotimp)

În cele 75 de poezii ale culegerii, poeta evocă, la modul liric, momente din biografia sa, ființele apropiate: mama, tata, fiul, prietenii, cu convingerea că aceștia au intrat în timpul care-i aparține, „Timpul meu":

 „Atunci când timpul meu / își va scutura și ultima sămânță / pe altarul iubirii, / mă voi întoarce Acasă, / râzând a bătrânețe. / Atunci, Pământul va rămâne sterp, / dar eu voi fi câștigat / veșnicia". (Timpul meu).

Poezia de acum a Claudiei Vodă a câștigat în naturalețe, profunzime și forță de sugestie. Un sentiment de culpabilitate o încearcă pe poetă când retrăiește prima „rătăcire" (cuvântul aparține poetei) în viață:

„Iartă-mă, Doamne, pentru stropul de întuneric/ Pe care, să-mi asund păcatul, l-am creat./ M-a ancorat în colivia de teluric/ Și-n zbaterea de plumb de Tine am uitat." (Iartă-mă, Doamne).

Nu pot decât să mă bucur că poeta deschide spre sacru și Divin, cu sinceritate:

„Ne-am înălțat spre trepte de lumină,/ Spre răsăritul cald al nemuririi,/ Gustând Sânge și Trup din Fiul lumii,/ Ce-a așternut în noi zorii iubirii" (Înviere).

Noua carte de versuri dă satisfacție cititorului. Este o carte echilibrată, curată, adesea fermecătoare, care confirmă aprecierea că poeta Claudia Vodă este o poetă de vocație.

Cum se poate constata, în orașul de pe Târnava Mică, numit cândva, în mod fericit, Sămărtin, adică „Sf. Martin" (în suita unor localități cu nume sacru: „Sântămărie", „Sânnicolae" și altele), numărul poetelor a crescut peste așteptări. Să pomenim câteva nume: Daniela Cecilia Bogdan, Mihaela Cernea, Viorica Feierdan, Vanda Ani, Viorica Șutu, Claudia Vodă, Eugenia Damian. În suita acestora, să-l punem, pe primul loc, pe cel al Elenei din Ardeal, care a activat ca poetă la începutul veacului trecut, al XX-lea, fiind și „patroana", dacă se poate spune așa, a Cenaclului târnăvean, care-i poartă numele, după evenimentele din 22 decembrie 1989, de fapt, de la 15 ianuarie 1990 (ziua Poetului Național, Mihai Eminescu).

Regret că nu am putut participa, nemijlocit, la acțiunea de lansare a acestei cărți , din motive obiective, fiind plecat din localitate. Salut, cu respectul cuvenit, pe toți participanții, în calitate de președinte al Cenaclului „Elena din Ardeal", și am înțeles că a fost un eveniment cu ecou larg, nu doar local!

În legătură cu cartea de poezie a Claudiei Vodă, „Al treilea anotimp", aș dori să mai adaug câteva scurte considerații.

Aș vrea să nu uit de versurile emoționante, dedicate de poetă celor apropiați: mamă, tată, fiu, prieteni. Aprecierile, dacă nu sunt motivate, cu referire la text, rămân aprecieri, poate mai puțin convingătoare.

Permiteți-mi, totuși, cerându-vă îngăduință, să mai citez doar câteva versuri:

„În palmele-ți însângerate, tată, / Îmi scriu istoria secundelor de lut, / În care tu mi-ai fost și cazemată / Și strigătul de luptă și imperiul mut." (Lângă mine mereu).

„Adio, mamă! În patru zări, căldură și iubire-ai răspândit, / ți-ai construit comori în Cer,/ deci, fără teamă, / Pășește în lumină, așa cum ai trăit" (Adio, mamă !)

„Îți mulțumesc / că ai ales să-mi dăruiești mie / prima îmbrățișare!" (Fiului meu)

Felicitând-o pe poeta Claudia Vodă pentru această frumoasă carte de poezie, „Al treilea anotimp ", să ne întrebăm, împreună cu ea: Ce e poezia, dacă nu un strigăt, un cântec de iubire?!

Lasă un comentariu