Domnul Sandor, pescar veteran, de peste 82 de ani, vecin din cartierul Aleea Carpați, îmi spune, cu năduf și ceva înjurături: „Cu ani în urmă, Mureșul nostru era plin de pește de toate soiurile, iar malurile lui erau umbrite de copaci. Însă, au venit ăștia de la Administrația Bazinală și, cu ajutorul unui constructor neinspirat, au executat talazarea malurilor pe trei nivele, începând cu tăierea tuturor arborilor de pe mal, aruncându-i direct în apă. Apoi, au adus cu basculantele tone de stânci și anrocamente (bolovani, pietriș etc.) și le-au aruncat în râu peste arbori, dorind să creeze stabilizarea malurilor cu saltele de fascine… Dar ei nu știau ce sunt alea și cum se fac. Ei nu citiseră cum Petru cel Mare al rușilor a învățat în Olanda, care, prin acele lucrări, a smuls pământul din mlaștinile Zuirder. Reîntors în țară, Petru cel Mare a folosit metoda saltelelor de fascine, a regularizat și asanat mlaștinile Nevei și lacul Ladoga și a construit Petrogradul cu ieșire la Marea Baltică, marele avanpost al Sankt Petersburgului de azi".
L-am întrebat pe domnul Sandor de unde știe atâtea istorii geografice și hidrotehnice, pe care le știam și eu de la Facultatea de Ingineri de Construcții și Exploatare a Navelor, din Galați?! Mi-a răspuns că a citit mult, a cumpărat din librăriile și din bibliotecile Târgu-Mureșului zeci de tratate în domeniul hidrotehnic, cu toate că meseria dânsului era legată de construcțiile în industria chimică. „Talazarea, coronamentul cu aleile pietonale de sus, apoi cea de mijloc și ultima, de la nivel minim, respectiv scările care coboară la rău, cu acele plăci granitice fixate cu mortar au fost făcute cu echipe de nepricepuți, iar acum asistăm la desprinderea lor, pe care, cu mută plăcere, odraslele lor le arată bunicilor sau părinților de care sunt însoțiți cum se aruncă în apă și… în capul bieților pescari. Am avut multe certuri cu astfel de însoțitori, spunându-le că, în primul rând, lipsa de educație și de bun-simț o au chiar părinții și bunicii", mi-a mai spus domnul Sandor.
Ne-am despărțit uitându-ne la apa care, de vreo două săptămâni, este lăsată să curgă la nivelul la care vine de sus, barajele sunt deschise că se lucrează la o poartă de baraj, așa că peștele s-a dus tot în aval, iar în apă se vede murdărie. Tot domnul Sandor mi-a mai arătat două scurgeri de canalizare, la barajul vechi în aval și în dreptul Electromureșului, unde se scurge o apă mizerabilă, rău mirositoare, direct în Mureș. Zice că asta e apa pe care o bem. Poate!
