Modestia este trăsătura de caracter care o reprezintă. O simplitate elegantă, cu o sensibilitate profundă. Profesionist exigent în tot ce face. Consecvenţa şi seriozitatea în asumarea responsabilităţilor, este cartea sa de vizită.
Aşa o descriu, pe scurt, în calitate de fostă colegă la Antena 1 Târgu-Mureş. Bunul-simţ şi respectul colegial i-au câştigat încrederea, în scurt timp. Nu vorbeşte despre realizările profesionale şi artistice, decât dacă este provocată. A participat şi a câştigat multe premii la multe concursuri şi festivaluri naţionale şi internaţionale, dar nu se laudă cu acestea. Aşa că…am întrebat-o altfel:
- Ce consideri că este reprezentativ în C.V.-ul tău?
- Scena prin cântecul popular, care este suportul sufletesc în fiecare moment din viaţa mea, atât în cele grele, cât şi în cele fericite. Este singurul prieten adevărat, care nu m-a trădat niciodată, de aceea şi eu am făcut şi fac în continuare sacrificii pentru cântecul popular românesc autentic.
- Apropo, consideri că viaţa personală şi cea artistică se întrepătrund? Vorbeşte-ne atât de momentele grele, cât şi de cele fericite din viaţa ta.
- Categoric, în mersul vieţii mele, da. Of, of, of, ar fi multe de spus. Aş începe chiar cu plecarea de la frageda vârstă de 10 ani, de lângă părinţi, din satul meu drag, Dumbrava mea minunată, tocmai în capitala ţării, odată cu admiterea la Liceul de Muzică ,,Dinu Lipatti" din Bucureşti. Bucuria a fost pe cât de mare şi neaşteptată, pe atât de dură şi neiertătoare pe parcurs. Nu pot spune câte doruri am adunat în sufletul meu şi în câte nopţi adormeam plângând de dorul părinţilor. Dar cele mai grele zile au fost trăite la pierderea părinţilor şi a uneia dintre surori. Golul imens pe care mi l-au lăsat în suflet nu voi putea niciodată să-l umplu cu nimic.
- Aceste sentimente trăite în copilărie au determinat în oarecare măsură şi repertoriul tău ?
- Singura mea alinare a fost cântecul şi aplauzele ca o recompensă la dragostea dintotdeauna, adică cântecul. În cântecele mele se regăsesc dorurile, trăirile mele intense pe care am încercat să le transmit celor care mă ascultă.
- Te-ai emoţionat povestind, ai lăcrimat, lucru ce trădează o sensibilitate profundă pe care reuşeşti să o transmiţi şi în cântec prin vocea ta. Crezi că cei care ascultă cântecele tale se regăsesc în ele?
- Mă bucur să constat că în sălile de concert unde sunt invitată sau la diferite spectacole şi evenimente spectatorii fredonează în timpul recitalului meu împreună cu mine, semn că am reuşit să ajung la inima lor.
- Sensibilitatea ta în calitate de om te-a ajutat sau nu, în cariera artistică?
- Şi da şi nu. Când spun da, mă refer la faptul că pot transmite publicului acel fior pe care îl trăiesc în momentul în care sunt pe scenă. Uneori cred că am o sensibilitate exagerată, totul trece prin filtrul sufletului şi cred că datorită acestui lucru cântecele mele şi-au găsit loc în inima publicului. Când spun nu, fac referire la faptul că sensibilitatea mea sufletească m-a determinat de-a lungul vieţii să stau cuminte în banca mea, am lăsat lucrurile să decurgă de la sine, nu am făcut compromisuri.
- Eşti o interpretă cunoscută a cântecului mureşean, atât pe plan local, cât şi naţional, apari mereu pe diferite posturi de televiziune şi radio. Cum ai ajuns de la scenă la catedră?
- Tot dragostea pentru cântecul popular românesc m-a determinat, în urmă cu 18 ani, pe 1 noiembrie, la rugămintea profesorului de canto, regretatul Vasile Conţiu, de a-l suplini pentru o perioadă scurtă, la catedra de canto a Şcolii Populare de Artă, din Târgu-Mureş. Din păcate, problemele de sănătate s-au acutizat, iar în timpul unei vizite la spital, dl prof. Conţiu mi-a cerut să duc catedra mai departe atât cât pot, iar când nu voi mai putea, să găsesc o persoană potrivită care să continue munca lui şi a mea. Consider că, în primul rând, pentru mine, a fost o recunoaştere din partea unui specialist şi a unui om de o inestimabilă valoare a calităţilor umane şi profesionale. Faptul că mi-a încredinţat catedra, sufleteşte a însemnat foarte mult, dar în acelaşi timp a fost şi o mare provocare a vieţii mele şi în egală măsură asumarea unei responsabilităţi.
- Vorbind despre emoţii, sensibilitate, valori umane şi profesionale, în calitate de dascăl, cum apreciezi tinerii artişti contemporani, sunt receptivi ?
- Dacă mă refer la tinerii interpreţi mureşeni, marea majoritate sunt formaţi la clasa pe care eu o îndrum. Sunt mândră că am avut elevi din Cernăuţi, din Franţa, Republica Moldova. Au trecut pragul clasei mele şi s-au format aici şi tineri din alte judeţe. Mulţi dintre ei sunt deja nume cunoscute în lumea cântecului popular, cu înregistrări şi albume. Am încercat, pe cât posibil, să le transmit şi valori umane, pe care să le urmeze în cariera lor de artişti. Mai departe depinde de fiecare, de calitatea caracterului şi receptivitatea personală.
- Am vorbit de cariera didactică, care a ajuns la ,,majorat", dar să nu uităm că tu eşti solist profesionist, angajat la ,,Ansamblul Mureşul" din Târgu-Mureş. După cum se vede, dorul de casă, de plaiurile natale, te-au determinat să revii.
- Aşa cum spuneam, cântecul a fost şi va rămâne prietenul cel mai bun al meu. De peste 36 de ani slujesc scena ca artist profesionist, angajat cu carte de muncă. Mi-am început cariera artistică la Orchestra Populară ,,Ţarina" din Alba Iulia. Din anul 1988, am ajuns prin concurs la ,,Ansamblul Mureşul" din Târgu-Mureş, unde sunt şi astăzi.
- Ai o experienţă de peste 9 ani de televiziune: ,,La izvor de cânt şi joc"- emisiune pe care ai realizat-o la Antena 1 Târgu-Mureş sau ,,Dor din vatra satului"- emisiune realizată la Prima TV Târgu-Mureş, de asemenea, cariera de dascăl, de 18 ani. Toate astea nu au reuşit să te despartă de statutul de artist profesionist. Care e secretul?
- Am rămas fidelă cântecului popular românesc autentic şi, cât Dumnezeu îmi va da glas şi viaţă, voi rămâne fidelă scenei şi publicului, care îmi dă putere să trec prin toate necazurile şi bucuriile vieţii. Cântecele şi dorurile mele sper să le aline sufletele.
