Anul 2016 a fost decretat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului ortodox" şi „Anul comemorativ al Sf. Ierarh Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti în Patriarhia Română".
În acest context, ne vom opri, şi de această dată, la o lucrare deosebit de importantă, care marchează viaţa bisericească, şi nu numai, de pe întreg cuprinsul ţării noastre, fiind vorba despre „Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie", tipărită la Snagov în anul 1697, de către marele arhiereu comemorat anul acesta, Sf. Ierarh Antim Ivireanul.
„Evanghelia lui Antim", aşa cum mai este ea cunoscută, cuprinde 183 de file, cu textul aşezat pe 2 coloane, cu o încadrare simplă, într-un chenar, titlurile fiind tipărite cu roşu, iar restul textului cu negru, fiecare coloană având 35 de rânduri.
Lucrarea este în totalitate în limba română, cu caractere chirilice. De asemenea, lucrarea conţine pe foaia de titlu o gravură reprezentând scena „Deisis". După cum reiese din foaia de titlu lucrarea a fost tipărită în timpul marelui Domnitor Constantin Brâncoveanu şi a Mitropolitului Ţării Româneşti, Teodosie, la Mănăstirea Snagov.
La începutul fiecărei Evanghelii se află câte o xilogravură, cu fiecare Evanghelist. Se crede că plăcile de tipărire au fost cele de la Evanghelia din 1693. Faptul că unele sunt semnate de către Antim Ivireanul dovedeşte plurivalenţa acestui personaj important.
La finalul cărţii, în ceea ce se cheamă „colofon", se specifică: „Slavă, cinste şi închinăciune, celui în Troiţă unul Dumnezeu, Care ne-au ajutat după început de am ajuns şi sfârşitul.... Tipărit în anul de spăşenia lumii 1697, De smeritul între ieromonahi Antim Ivireanul".
De aici putem observa că, deşi a fost tipărită de un armean, a fost tipărită în cea mai curată limbă românească, cartea arătând atât interesul Domnitorului Constantin Brâncoveanu, cât şi al marelui ieromonah Antim Ivireanul, pentru cultură, punându-şi astfel amprenta asupra întregii culturi naţionale româneşti.
De aceea, cu siguranţă, cele două personalităţi au şi fost trecute în rândul sfinţilor, netrecând peste faptul că ambii au suferit moarte martirică.
