Fapt divers și… nu prea! UNDE MAI SUNT CODRII DE ARAMĂ?

Distribuie pe:

În urmă cu câțiva ani, am scris despre furtunile violente, care au produs pagube însemnate în fondul forestier al țării, mai ales în județele Harghita, Suceava și Neamț.

Arborii au fost torsionați, crăpați și rupți la circa patru metri de rădăcină, lemnul neputând fi folosit în industrie. Așa s-a întâmplat cu pădurile din Tulgheș și Hagota, din Ditrău, Cheile Bicazului și Lacul Roșu, unde, în timp, pe sub coaja copacilor au pătruns insectele și au continuat procesul de degradare a lemnului.

În alte județe, din nordul Moldovei, furtunile au dus la prăbușirea arborilor în formă laminară, ca în jocul de domino. Specialiștii au afirmat că arborii culcați la pământ ar putea fi recuperați, dar alinierea semăna cu fenomenul „Tungus" din tundra siberiană, unde a căzut un meteorit, cu explozie și efect devastator din cauza vitezei vântului.

Acum câteva zile, am aflat că între 1930 și 1940, Regatul României Mari avea cartografiate 18 milioane de hectare de pădure din diferite specii lemnoase. În 1940, după sfârtecarea țării, prin pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța luate de URSS, a Cadrilaterului (frontiera era dincolo de Balcic), cu județele Durostor și Caliacra, cedat Bulgariei, și marea nerușinare a lui Hitler, Diktatul de la Viena, prin care s-a cedat Nordul Ardealului Ungariei horthiste, Regatul României a rămas cu 8 milioane de hectare de pădure. După Al Doilea Război Mondial și după Revoluția din 1989, România a mai rămas cu 4 milioane de hectare de pădure ale statului și 4 milioane de hectare în proprietate privată.

Când aud acest termen „privată", în democrația asta prost înțeleasă de către români și etnici, mă gândesc că, în unele regiuni, mai ales în mediul rural, când ai vreo nevoie, ești îndemnat să mergi în curte, la privată (sau umblătoare).

În stațiunea 2 Mai de lângă Mangalia, am văzut frumoasa casă a lui Sergiu Nicolaescu, iar pe poartă scria „locuință privată". Mi-a venit să râd, imginându-mi că acolo este o locuință cu WC-ul în curte.

Odată, eram în control la Balneara Sovata și stăteam la o masă de lângă recepție, unde completam procesele-verbale pentru cazanul cu abur pentru încălzire. Sosiseră turiștii din Republica Moldova ca să petreacă Anul Nou și Crăciunul pe stil vechi (la vreo două săptămâni după noi). Văd cum vine în fugă o doamnă cam dolofană și strigă pe rusește: „Unde este privata?" Recepționerul se uită aiurit la ea, dar eu l-am lămurit să o ducă la WC, pentru că prin alte părți așa i se spune.

Lasă un comentariu