DACĂ E TOAMNĂ, E SADOVEANU

Distribuie pe:

Octombrie e luna care marchează despărțirea noastră de Mihail Sadoveanu. La 19 octombrie 1961, marele nostru povestitor, nuvelist și romancier dispare din viața culturală românească sărăcind-o de scrierile sale cu profunde inflexiuni psihologice, istorice, naționaliste și umaniste, scrieri care au încununat mai bine de cincizeci de ani de activitate creatoare. Noiembrie e luna în care s-a născut cel care avea să ajungă cel mai prolific prozator român din prima jumătate a secolului XX. La 5 noiembrie 1880, în estul Moldovei, la Pașcani, Mihail Sadoveanu a deschis ochii asupra lumii într-o familie ieșită din tiparele acelor vremuri (părinții săi nefiind căsătoriți, iar tatăl, cu o căsătorie nefericită la activ fiind retras definitiv din viața publică)

Între acel noiembrie fericit și acel octombrie negru, Sadoveanu a devenit un nume prețuit și respectat. Dacă la 16 ani intenționa să scrie o monografie asupra domnitorului Ștefan cel Mare (proiect abandonat din cauza lipsei de material documentar), la 22 ani reușește să scrie primul său roman „Frații Potcoavă". Temele istorice au fost preferatele sale, iar faptul că în existența sa fizică a traversat Primul RăzboibMondial și Al Doilea Război Mondial, au sigilat întreaga sa operă cu o maturitate rară. Elevă fiind, am citit cu sufletul la gură „Șoimii", „Neamul Șoimăreștilor", „Hanu - Ancuței", „Nunta Domniței Ruxandra", „Frații Jderi", „Nicoară Potcoavă", „Nada Florilor", „Aventuri în Lunca Dunării", „Nopțile de Sânziene", „Măria Sa, puiul pădurii", „Împărăția apelor" și lista ar putea continua, căci majoritatea nuvelelor, povestirilor și romanelor erau lecturi cerute la școală și pentru care făceam cu mare drag fișe. Dintre toate, „Baltagul" era o lectură obligatorie și îmi aduc aminte că mult timp am discutat cu colegii de clasă despre temă, personaje și legătura acestei opere literare cu balada „Miorița".

Întreaga sa operă impune respect și considerație, obligând la neuitare.

Lasă un comentariu