Puterea credinţei

Distribuie pe:

Nu demult am cunoscut o doamnă din municipiul Târgu-Mureş, R.T, de profesie inginer energetic, cu o trăire puternică în legea creştină. Am rămas surprins de cunoştinţele vaste din domeniul teologiei şi am întrebat-o dacă aparţine cultului Martorii lui Iehova. Mi-a declarat că este creştină ortodoxă convinsă. Un coleg preot căruia i-am mărturisit despre această doamnă, care mi-a dăruit şi nişte cărţi, a declarat: „Frate, o ştiu pe doamna R.T., dar să ştii că cunoaşte teologie cât doi preoţi. Cu ani în urmă a fost grav bolnavă şi s-a vindecat prin credinţă…"

Legat de aspectul vindecării prin credinţă, în Duminica a 24-a după Rusalii, în 6 noiembrie, la Sfânta Liturghie din Bisericile Ortodoxe se va citi Evanghelia după Luca (8, 41-56) „Învierea fiicei lui Iair".

Iair era mai marele Sinagogii şi avea o fiică grav bolnavă. Disperat a alergat la mai mulţi doctori de renume şi văzând că nu se vindecă, chiar cu riscul de a fi condamnat de arhiereii evrei, a lăsat frica şi a plecat spre Iisus, despre care auzise că poate vindeca bolnavi şi i-a cerut să vină la casa sa. În drum spre casă, a fost anunţat că fiica lui a decedat şi că nu merită să-l deranjeze pe Învăţător. Mântuitorul, intrând în casa lui Iair, i-a spus „N-a murit, ci doarme." (Luca VIII, 52-53) Apropiindu-se de copilă, i-a spus: „Copilă, scoală-te!". Şi în acel moment a înviat, iar pentru a se demonstra că este vie i s-a dat să mănânce. Credinţa mai-marelui sinagogii i-a salvat fiica. Sfânta Tradiţie spune că Iair l-a urmat pe Iisus şi a devenit unul din cei 70 de ucenici.

Cel de al doilea exemplu din pericopa zilei despre puterea credinţei este cel legat de tămăduirea unei femei care a avea scurgere de sânge de mai mulţi ani. Fiind bogată, a cheltuit o avere pe la cei mai renumiţi doctori din vremea aceea. Auzind de puterea vindecătoare a lui Iisus, s-a dus să-L caute, să-i ceară ajutorul. Neputându-se apropia din cauza mulţimilor care îl înconjurau s-a atins de poala hainei. Iisus a întrebat cine l-a atins, iar femeia i-a mărturisit totul despre boala ei.

„Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace!".i-a răspuns Mântuitorul, iar femeia s-a vindecat în ceasul acela.

Am amintit despre puterea vindecătoare a credinţei, pentru a demonstra celor care iau în derâdere pelerinajele la Sfintele Moaşte, evenimente petrecute în luna trecută, când mii şi mii de credincioşi s-au închinat la Moaştele Sfintei Parascheva, ale Sfântului Nicolae. Dincolo de aceste pelerinaje, mulţi creştini s-au vindecat în mod miraculos prin rugăciune, post, credinţă puternică în ajutor divin. Dacă aceste vindecări nu s-ar întâmpla, dacă nu ar exista minuni în viaţa noastră, mulţimile de oameni nu s-ar duce la biserică, nu ar căuta doctorii de suflet pentru alinarea durelor sufleteşti şi trupeşti. Am întrebat pe mai multe femei, din categorii sociale diferite, de ce merg la o anumită biserică, de ce a caută un anumit duhovnic? Nu doresc să amintesc numele duhovnicului şi al bisericii, pentru a nu fi acuzat de prozelitism în favoarea unui anumit preot. În realitate, poţi sta de vorbă cu Dumnezeu, cu sfinţii în orice biserică, indiferent cărei confesiuni aparţine. Toate femeile respective mi-au răspuns că merg la anumite biserici, fiindcă se simt bine acolo. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult? Important să ai credinţă că nu eşti singur, că cineva te ajută, este lângă tine atunci când ai nevoie. Într-o lume încercată de minciună, ipocrizie, amăgiri de tot felul, trebuie să avem credinţă în ceva cu folos sufletului. Chiar cu riscul de a fi considerat un predicator desuet, care nu-şi are locul într-un ziar de prestigiu, vreau să spun că puterea credinţei face adevărate minuni cu fiecare dintre noi.

În credinţa ortodoxă, Biserica nu aduce pentru sfinţi jertfe şi nici nu le acordă închinare dumnezeiască, ci un cult de iubire şi respect ca unora ce sunt dăruiţi de Dumnezeu cu fericirea de a fi slujitori ai Săi. Biserica consideră osemintele lor un altar de jertfă,iar în Biserica primară, Sfânta Liturghie era oficiată pe mormintele martirilor. În continuare dumnezeiasca slujbă nu se poate oficia fără un antimis în care se găsesc părţi din sfintele moaşte.

 

 

Lasă un comentariu