În cadrul şedinţei de săptămâna trecută (27 octombrie 2016) a Consiliului Local Sighişoara, a fost pusă în discuţie petiţia cu nr. 25787/21.10.2016, semnată de dna Ionela Maior, iniţiatoarea protestului pentru un spital civilizat. În prezentarea făcută, aceasta a exprimat nemulţumirea şi dezamăgirea celor care au semnat petiţia faţă de modul în care a fost gestionată criza Spitalului Municipal, precum şi faţă de ignorarea acţiunilor de protest din ultimele trei luni, cerând executivului şi legislativului local „soluţii concrete şi eficiente pentru problemele grave semnalate".
Doamna Maior a arătat că motivul revenirii cu o nouă petiţie este acela că instituţiile statului de la toate nivelurile cărora li s-a cerut implicarea în soluţionarea problemei Spitalului Sighişoara au indicat autorităţile locale ca fiind, în egală măsură, responsabile pentru situaţia existentă, dar şi competente pentru soluţionarea problemelor semnalate şi de luare a măsurilor vizavi de conducerea spitalului.
Numeroşi sighişoreni au ţinut să fie prezenţi la prezentarea petiţiei dar, din păcate, autorităţile nu par a fi interesate de asigurarea accesului cetăţenilor la şedinţe, astfel încât o mare parte dintre ei au fost nevoiţi să stea în picioare. Fără loc au rămas şi unii invitaţi: şeful Poliţiei Municipale, Directorul Poliţiei Locale, directorul Aquaserv, directorul SC ATT SA, directorul SC Ecoserv Sig SRL, şefii compartimentelor din Primărie.
Având în vedere Raportul comisiei de evaluare a managerului, neconcludent, deşi a durat mai bine de două luni ca să fie întocmit şi încă o lună ca să fie publicat, se pune problema constituirii unei noi comisii care să ia la „purecat" activitatea spitalului, pe o perioadă mai mare.
Domnul primar, de la care se aşteaptă de luni bune luarea de măsuri sau măcar oferirea de răspunsuri clare, şi-a explicat, în puţine vorbe, inacţiunea şi neputinţa, iar viceprimarul s-a simţit obligat să intervină, referindu-se apăsat la ceea ce a denumit „denunţarea unilaterală a contractului de management". Încercând să dea vina pe „greaua moştenire", ca şi cum nu ar fi unul dintre cei mai vechi consilieri locali, vicele Tivada i s-a adresat reprezentantului medicilor în sală, dr. Rolea: „Dacă în celelalte mandate şi-a făcut treaba, cum de în ultimele luni activitatea managerului nu ar mai putea fi performantă? Şi, dacă erau atâtea probleme, de ce medicii, personalul medical nu au atras atenţia pe seama atâtor nemulţumiri?". Dr. Rolea i-a adus aminte că el însuşi a adus la cunoştinţa autorităţilor locale o serie de nemulţumiri şi deficienţe, încă din 2006, „atunci când managerul de spital a desfiinţat ilegal oftalmologia, dermatologia".
Consilierul Bogdan Burghelea, avocat de meserie, a apreciat ca fiind nerealist faptul că nu se putea evalua activitatea managerului decât în interiorul timpului stipulat în contract, cerându-le colegilor săi să nu ocolească fondul problemei, ci să analizeze cu seriozitate şi responsabilitate problemele ridicate de petiţionari, astfel încât aceştia să primească soluţii, nu pretexte sau amânări.
Una peste alta, participanţii la şedinţă au avut dezamăgirea să constate că s-a discutat doar de formă, nu şi despre căi legale pentru o eventuală demitere, pe care cei de la masa deciziilor o consideră oportună.
Faptul că în şedinţa anterioară au mai alocat nişte fonduri spitalului este un fel de „frecţie la picior de lemn", fiind clar că, atâta timp cât spitalul va avea acelaşi management defectuos, banii oraşului vor merge, în continuare - aşa cum s-a exprimat unul dintre contestatari -, într-o gaură neagră.
O parte dintre petiţionari au părăsit sala amărâţi de lipsa măsurilor concrete, dar şi de conturarea unei noi comisii de analiză a activităţii spitalului, ca şi cum, în aceste luni de zile, nu ar fi fost timp suficient ca problema să fie dezbătută pe toate părţile. „Boală lungă, moarte sigură", spune o altă vorbă din popor, iar lipsa de voinţă în tranşarea problemei spitalului s-a văzut şi din abordarea plângerii prealabile, care avea ca obiect hotărârea prin care Spitalului Municipal I s-au alocat, la sfârşitul lunii septembrie, sume suplimentare pentru achiziţii şi investiţii, care nu s-au făcut cu banii alocaţi tocmai din luna ianuarie.
Ce se mai poate face pe ultima sută de metri? Cârpeli şi improvizaţii, cum se întâmplă, pe bani mulţi, din 2006, sub conducerea managerului „greu de demis", după cum se vede.
