Paradoxul vremurilor noastre este că avem:
clădiri mai mari - dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi - dar minţi mai înguste,
cheltuim mai mult - dar avem mai puţin;
cumpărăm mai mult - dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mai mari - dar familii mai mici,
avem mai multe funcţii - dar mai puţină minte,
mai multe cunoştinţe - dar mai puţină judecată;
mai mulţi experţi - şi totuşi mai multe probleme,
mai multă medicină - dar mai puţină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult,
cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin,
conducem prea repede, ne enervăm prea tare.
ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi,
citim prea puţin, ne uităm prea mult la TV
şi ne rugăm prea rar.
Am ajuns până la lună şi înapoi,
dar avem probleme când trebuie să traversăm strada,
să facem cunoştinţă cu un vecin.
am cucerit spaţiul cosmic
dar nu şi pe cel interior.
am făcut lucruri mai mari - dar nu mai bune.
Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe în vitrine,
dar nimic în interior.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete,
oamenilor mari şi caracterelor meschine,
profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.
Octavian Paler
(„1001 CUGETĂRI" vol. XI)
