D'ale birocraţiei (IV)

Perspectiva de a scăpa de birocraţie nu se întrevede în curând, pentru că cei bine înfipţi în fotoliile confortabile ale conţopismului profesional nu se limitează pentru nimic în lume doar la cele necesare şi oportune. Ba mai mult, există deja activităţi private şi personalizate la care au acces doar hârţogarii de profesie care cunosc regulile actuale şi fluxul de mişcare a hârtiilor, sunt încadraţi în reţele de informare reciprocăşi reuşesc să rezolve în câteva ore ceea ce pentru omul de rând ar dura zile întregi de aşteptări şi de nevoi. Aşa se explicăşi faptul că rromi neştiutori de carte (dar cu bani) rezolvă problemele mai repede decât cetăţenii bine informaţi. Cât îi costă sau câţi bani negri se mai joacă pe lângă costurile oficiale, ne dăm seama din rapoartele DNA sau din informaţiile transmise de mass-media. Câţi hoţi neprinşi şi negustori cinstiţi le scapă instituţiilor de combatere se vede din procentajul nefiresc pe care-l reprezintă economia neagră de tip mafiot, găurile negre ale bugetului şi îmbogăţirea surprinzătoare a băieţilor deştepţi.

Nu mai este un secret pentru nimeni căşi privatizarea informaţiilor neclasificate este în toi. Volumul uriaş de cunoştinţe noi, de descoperiri, de noutăţi sau de posibilităţi noi oferite de actualitatea cotidiană, înainte de a ajunge un bun al tuturor (aşa cum ar fi normal pentru o creaţie cogniscibilă) este supus unei protecţii speciale, ca un bun privat „găsit", la care are dreptul numai cel norocos, ori cei pe care acesta îi acceptă ca părtaşi.

Mijloacele de informare sunt selectate cu atenţie, căile de acces sunt restrânse, „discreţia" creşte ca dimensiune şi ca importanţă, iar transparenţa devine utopie pe zi ce trece.

Informaţiile care sunt obligatorii după lege ajung la public garnisite cu tone de balast, cu pagini întregi de pălăvrăgealăşi cuvinte pompoase. Adevărul se găseşte uneori doar printre rânduri, iar deruta ne pune serios răbdarea la încercare.

În acest mod se tulbură apele în care „pescuiesc cu drag" birocraţii de profesie. Aici se „coace aluatul" unei noi meserii, a unei clase profesionale, nici mai simplă nici mai puţin costisitoare, dar mai puţin umană decât cea a avocaţilor.

În zilele noastre reuşita într-o cauzăeste în mâna avocatului (şi depinde doar de bani încotro înclină balanţa). În curând vom constata, că nu ne mai putem rezolva problemele fără sprijin de specialitate şi nu ne rămâne decât să plătim conţopiştilor ca să ne pregătească „dosarele", să le depună unde trebuie şi să ne aducă rezultatul cât mai curând posibil (dar mai ales înaintea altora).

Profesiile liberale sunt reglementate deja prin lege. Tarife şi norme se pot elabora în orice minut, împuternicirea notarialăeste legalăşi funcţionează, deci nu este nicio oprelişte în calea profesionalizării conţopismului.

Doar motivaţia mai aşteaptă, dar în scurt timp şi aceasta va fi relevantă, pentru că angajarea unui conţopist va fi mai comodăşi mai puţin supărătoare decât contactul direct cu lumea lor, pe care şi-au format-o pe furiş, nebăgaţi în seamă sau toleraţi de-a lungul mai multor decenii.

Necazul este că în justiţie poţi renunţa la cauză (deci şi la avocat) dacăţi se pare că nu necesită să mai continui, dar în cazurile „ghicite" şi promovate în sistemul birocratic în care trăim şi vom trăi, renunţarea sau întârzierea se plăteşte dureros. În justiţie pierzi taxa de timbru, în birocraţie plăteşti dobânzi şi penalizări, care o dată implementate cresc cu fiecare zi de întârziere şi te urmăresc până la ultimul ban. Ai o singură scăpare: plăteşti, plăteşti şi iar plăteşti, până când maşinăria birocratică „te iartă" şi îţi dă o rezolvare. Îţi place sau nu este problema ta, poţi să continui sau să te laşi păgubaş.

Lasă un comentariu