Schitul Dumbrăvioara, ctitoria Patriarhului Miron Cristea, şi-a prăznuit hramul

De zeci de ani, în mersul călătorului care păşeşte de la Reghin spre Târgu-Mureş, se întâlneşte în cale o oază de intensă spiritualitate şi leagăn al românismului curat şi sănătos. Este vechea vatră a schitului Dumbrăvioara, ridicat de un vrednic fiu al acestor meleaguri binecuvântate, cel care a fost cel dintâi patriarh al României reîntregite, dr. Elie Miron Cristea, cel născut pe frumoasele plaiuri ale Topliţei Române (strămoşii săi proveneau de la Potoc-Deleni, de lângă Reghin).

Marţi, 8 noiembrie 2016, cu prilejul praznicului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Schitul Dumbrăvioara şi-a sărbătorit unul din hramurile sale. Cu acest prilej a fost săvârşită Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie de către un sobor de preoţi şi călugări, în frunte cu Preasfinţitul Părinte Andrei Moldovan, Episcopul Covasnei şi Harghitei. În cuvântul de învăţătură, ierarhul a sădit în sufletele celor prezenţi dragostea de Dumnezeu, de Sfânta Biserică, a semănat cuvântul Evangheliei pentru a aduce mângâiere sufletească, întărire în credinţăşi înălţare duhovnicească. A fost un prilej potrivit pentru clerici şi credincioşi de a lua drumul spre Schitul Dumbrăvioara, pentru a înălţa rugăciuni către Atotputernicul Dumnezeu. A fost o atmosferă duhovnicească deosebită, pătrunsă de fiorul sfânt al slujbelor care au avut loc cu acest prilej.

Schitul Dumbrăvioara este întemeiat în anul 1930 de Patriarhul Miron Cristea, ca metoc al mănăstirii „Sfântul Ilie" Topliţa, care este ctitoria aceluiaşi întâi Patriarh al României. La întemeiere, schitul Dumbrăvioara a fost înzestrat cu o suprafaţă de 32 de iugăre de pământ, necesar întreţinerii vieţuitorilor mănăstirii. În 1950, schitul a fost desfiinţat de regimul comunist, iar pământul naţionalizat. După anul 1989, schitul s-a reînfiinţat. S-a reclădit paraclisul, s-au refăcut anexele gospodăreşti. Schitul posedă o suprafaţă de teren de 17 hectare. S-a construit o biserică nouă.

Schitul Dumbrăvioara are două hramuri: Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (21 mai) şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie). Obştea vieţuitorilor schitului Dumbrăvioara este condusă în prezent de Prea Cuviosul Părinte Protosinghel Teodosie Colceru (în calitate de egumen), un monah tânăr, harnic, cu multă dragoste faţă de Dumnezeu, de Bisericăşi de oameni. Mulţime mare de pelerine trec pragul acestui sfânt locaş mănăstiresc, unde găsesc linişte sufleteascăşi alinare pentru toate încercările aceste vieţi. Încă de la fondarea Schitului, viaţa a fost de obşte după rânduiala statornicită de Sfinţii Părinţi pentru aşezămintele călugăreşti. Schitul Dumbrăvioara, deşi are o existenţă destul de tânărăşi este lipsit de valoare istoricăşi artistică, îşi are menirea şi valoarea în scopul întăririi şi păstrării spiritualităţii creştine de pe aceste meleaguri, are rolul de a ţine aprinsă flacăra evlaviei şi a sfintelor slujbe de-a lungul veacurilor.

Părintele protosinghel Teodosie este un teolog distins, părinte duhovnicesc al tuturor celor care trec pragul acestui locaş de închinăciune, şi-a format deja un nume bun, nume care va rămâne mărturie peste veacuri. Slujeşte cu credinţă sincerăşi deosebit de multă evlavie Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, păzind în acelaşi timp cu stricteţe voturile monahale, împlinind cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zice: „Fiţi următori mie, precum şi eu sunt lui Hristos" (I Cor.11,1). Cu îngereasca sa bunătate, cu neobosita sa râvnăşi cu răbdarea sa de o seninătate aproape mucenicească, a izbutit să-şi crească, în scurtă vreme, câţiva ucenici dintre cei mai devotaţi şi să sălăşluiască în cuprinsul acestui sfânt schit o viaţă cuvioasăşi de cea mai autentică frăţie creştină. Figura părintelui protosinghel Teodosie, prin osârdia şi râvna sa, este pilduitoare şi poate constitui un izvor viu de luminăşi de credinţă pentru toţi vieţuitorii mănăstirilor Sfintei noastre Biserici.

Schitul Dumbrăvioara, ctitoria primului Patriarh al României, Elie Miron Cristea, a constituit de-a lungul veacurilor şi continuăşi pe mai departe să reprezinte un izvor viu de adăpare pentru sufletele însetate după Hristos, un loc sfânt şi binecuvântat unde munca se împleteşte în mod armonios cu rugăciunea, un popas duhovnicesc pentru credincioşii de pretutindeni care se opresc aici măcar şi pentru câteva clipe. Acest schit va dăinui peste veacuri şi va reprezenta o vatră de autenticăşi intensă spiritualitate ortodoxăşi în acelaşi timp un leagăn al românismului.

Acest schit aduce aminte de figura luminoasă a celui dintâi Patriarh al României, dr. Elie Miron Cristea. Figură impunătoare, cult şi cucernic, Patriarhul Miron a reuşit foarte repede să-şi afirme darurile monumentalei sale personalităţi. Vasta cultură teologică, filosofică, literară, istorică, economică, grefată pe o mare inteligenţăşi un talent deosebit, nu-l putea ţine deoparte de viaţa culturală a patriei. Patriarhul Miron esteşi rămâne un apostol al realismului românesc şi ortodox. Din tinereţile sale, conştiinţa lui de român şi de creştin s-a umplut de aceste două realităţi. Neamul şi Credinţa sunt două realităţi care se contopesc în indivizibila entitate pe care o numim „lege strămoşească", pe care Patriarhul Miron a slujit-o cu toată fiinţa sa.

Lasă un comentariu