Cetatea medievală Târgu-Mureș și Muzeul industriilor

Cetatea medievală începe să-și câștige locul ca monument de referință culturală, dar există încă oportunități pentru noi oferte de valorificare culturală. O discuție despre un viitor muzeu al industriilor ar putea fi luată în calcul. Cele două bastioane, al Dogarilor și al Croitorilor, au spații generoase.

La nivel de comunitate exista interes pentru acest tip de muzeu. Domnul profesor universitar dr. inginer Vasile Boloș, în urma cu ceva timp a publicat un articol pe această temă. A pledat convingător și de pe poziția de consilier județean, dar mai ales ca specialist despre acea „arheologie" „mărturii" ale tehnicii. Au fost publicate mai multe articole în care foști muncitori ai acestor întreprinderi mureșene își depănau amintirile, mai trăiesc încă și pot oferii informații, dovezi.

Există și istorici care vor să lase documente scrise, ca profesorul Vasile Sandor de la colegiul „Al. Papiu Ilarian", care a scris o carte despre celebra noastră fabrică de mobilă. Chiar și propunere domnului primar, Dorin Florea privind școlile de arte și meserii și-ar găsi un loc cu expoziții anuale prin care sunt arătate modalitățile de perpetuarea a unor profesii industriale.

Un rol ar avea și arta plastică contemporană, există un bogat patrimoniu de picturi în colecția Muzeului de Artă, pentru că „peisajul industrial" a fost cel mai consacrat gen de artă în socialism, pe primul loc la achiziții.

Nu lucrărilor de patrimoniu le erau destinate sumele de achiziții pentru a avea muzee valoroase. Sunt șapte lucrări de Nicolae Grigorescu în patrimoniul Muzeului de Artă, printre care și un „car cu boi", iar șase dintre ele sunt transferuri luate prin spolierea burgheziei interbelice, a colecțiilor făcute de aceștia. Nici nu se cunoaște proveniența. O singură lucrare de Nicolae Grigorescu a fost cumpărată în 100 de ani de existență a acestui muzeu: „Apus de soare".

În cazul „peisajului industrial" se făceau achiziții anuale, comisiile, desigur, erau mai mult politice, nu conta valoarea, ci măsura în care tabloul reda anumite elemente. Oricum nimic nu era achiziționat dacă în peisaj nu apărea măcar un stâlp de înaltă tensiune. Un „furnal" consacra definitiv pictura, dar stilul era realist-socialist.

Toate aceste lucrări nu au rolul culpabilizării. Este greu să străbați o epocă istorică, să supraviețuiești, iar artiștii au fost întotdeauna tributari comanditorului indiferent de perioada istorică în care au trăit. S-ar descoperii și lucruri interesante, să-i descoperi pe acei artiști care salvează „tema", ieșind din rigorile realismului socialist, prin noi forme de expresie artistică ca simbolismul sau cubismul analitic.

Cele trei ipostaze prin care am prezentat cetatea în posibile forme de valorificare culturală a bastionului tăbăcarilor, cu Mihai Viteazul, pivnița franciscanilor și Muzeul industriilor pun și mai mult în evidență potențialul acestui monument.

Lasă un comentariu