Spre România? Sau spre Kremlin?!

Așadar, să recapitulăm! În turul întâi, din 30 octombrie a.c., pentru alegerile prezidențiale din Republica Moldova, niciunul - candidați: Igor Dodon, Partidul Socialiștilor, și Maia Sandu, Partidul Acțiune și Solidaritate -, n-au obținut 50% din voturile electoratului. Socialistul Igor Dodon, omul Moscovei, în primul tur a obținut 48,26% (670.831 de voturi), Maia Sandu, candidat de orientare proeuropeană - 38,42% (522.639 de voturi). Urmează turul al doilea.

Bătălia a și început. Socialistul Igor Dodon atacă pe toate fronturile, contează acum și pe voturile partidului lui Renato Usatâi (care a obținut 5,98% din opțiunile electoratului), sperând să fie sprijinit, în al doilea tur, și de o parte a electoratului afaceristului Vlad Plahotniuc, cel care l-a ajutat pe Marian Lupu (PD), retras din cursă. Igor Dodon contează și pe criza economică din Republica Moldova, pe nemulțumirile electoratului privind corupția, inflația, șomajul, dar și pe nostalgicii comunismului, care nu s-au dezmeticit încă din starea aceea de apăsare sovietică în care „ora exactă" o dicta Kremlinul atotputernicului Stalin, apoi, după voința lui Hrușciov, Brejnev, Elțân, Gorbaciov!

Maia Sandu contează, cu precădere, pe tinerii cu vârste între 18-25 de ani, studenți, pe cei 800.000 de basarabeni plecați la muncă peste hotare. Candidat comun al dreptei proeuropene, Maia Sandu este preocupată să atragă acea parte a electoratului nehotărât, sperând într-o prezență la vot mai mare decât în turul întâi (49%). Așadar, Maia Sandu își pune mari speranțe în diaspora moldovenească, nădăjduind în deschiderea unor noi secții de votare, în mari orașe din Europa și din lume, din Spania, Marea Britanie, Danemarca, SUA, Canada, idee respinsă, neaprobându-se, pentru al doilea tur, alte noi secții de votare. Maia Sandu știe bine că mesajul diasporei este unul proeuropean! Se fac mobilizări, pe Facebook, la Iași chemându-i la urne pe cei 10.000 de studenți veniți în România de peste Prut.

Împotriva ei se intensifică o serie de atacuri mediatice, compromițătoare, tocmai din partea unor fețe bisericești supuse, întru total, Moscovei: episcopul de Bălți și Fălești, Machel, și mitropolitul Vladimir! Ambii au afirmat că-l sprijină pe Igor Dodon, Machel susținând că „Cine votează cu Maia Sandu păcătuiește!", într-o conferință de presă declarând că ea este „vinovată în fața lui Dumnezeu! Nu avem dreptul moral și creștinesc să votăm cu ea!". Sub influența Moscovei, de unde și azi le vine „lumina", ei aruncă jigniri în spațiul public, trâmbițând susținerea socialistului moscovit Dodon. „Ea - zic ei - nu-i creștină!". Bine că-i creștin Igor Dodon!

Se intensifică, tot mai mult, deloc întâmplător, confruntarea, prin mass-media, între Rusia și Uniunea Europeană, între Rusia și România. După rachetele „Patriot", ajunse în România, Rusia trâmbițează, iar adepții lui Dodon speculează momentul, că este amenințată prin scutul de la Deveselu. Pro-rusul Igor Dodon răspândește fluturași pentru intoxicare, susținând că „Maia Sandu va deschide larg frontierele pentru migranți, printr-o înțelegere cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei", punând la cale un plan diabolic pentru „lichidarea, în 2018, a Republicii Moldova, prin alipirea ei la România!".

Lui Dodon îi cântă strașnic în strună contorașul, supusul lui, tot adept al Moscovei, Renato Usatâi, liderul Partidului Nostru, căutat de Interpol, dat în urmărire internațională, ascuns de Putin. El îl invită pe Igor Dodon la Moscova, la „discuții" între tâlhari, pentru stabilirea „strategiei" pentru cel de-al doilea tur de scrutin. „Maia Sandu - născocește Usatâi - este un proiect al americanilor". Stupid! Atâta poate! Atâta îl duce capul!

După cum aminteam, Igor Dodon mizează pe acei nostalgici comuniști, nu puțini, care încă nu s-au dezmeticit după acea Declarație de Independență a Basarabiei. Datorită unei amnezii ciudate, din multe puncte de vedere, ei și-au întors fața spre Moscova. Oare să fi uitat ei de anul 1812, de ocuparea Basarabiei de Imperiul Țarist, de 28 iunie 1940, din nou o ocupație prin anexele, notele ultimative, ale pactului Ribbentrop-Molotov, de acel „Pahod na Sibir", de gulagurile din Vorkuta, Kolâma și Magadan, de drumul acela, adevărata Golgotă, presărată cu oasele înaintemergătorilor lor, până dincolo de Cercul Polar? Să fi uitat, oare, de NKDV-ul de odinioară, acum cu alte fețe, de Jvdel (ținutul Ecaterinburg), de care amintea și poetul, marele patriot basarabean, Nicolae Dabija, unde, între 1940-1953, au fost împușcați 20.000 de basarabeni? Să fi uitat ei, oare, că, pe timpul foametei „organizate" de Kremlin, în anii 1946-1947, au murit 300.000 de copii, femei, bătrâni, oameni condamnați la moarte prin înfometare? Să fi uitat ei că, din cele 1.700 de biserici și 43 de mânăstiri, demolate de comuniști în 1944, au mai rămas „în picioare" 30 de biserici și o singură mănăstire de măicuțe, la Japca? Să nu-și mai aducă aminte de rusificarea în forță, din anii stalinismului, de satele întregi ai căror locuitori români au fost deportați în „Siberiile de gheață"? Chiar au uitat ei că basarabenii erau trimiși, de comandanții militari bolșevici, în prima linie a frontului, în cel de-Al Doilea Război Mondial, carne de tun? Nu s-au săturat ei de amintirile înfricoșătoare ale lui Stalin? Dar de Vladimir Voronin au uitat ei, frații basarabeni? Chiar vor ei să se întoarcă în acel, de tristă amintire, imperiu rus? Chiar atât de drag le sunt lor Igor Dodon și Renato Usatâi, infractorul scos din pușcărie de Dodon? Vor ei o altă dictatură? Chiar nu-și dau seama că, votând cu Dodon, va fi și mai rău pentru Republica Moldova și pentru basarabeni? Oare n-au fost ei, basarabenii, destul în laba ursului siberian, în acea mancurtizare colectivă a apăsării staliniste? Atunci n-au decât, s-o ia spre Moscova!

Vor merge frații noștri basarabeni, în turul al doilea, spre Vest, spre Uniunea Europeană, spre România, unde le este lor locul, sau, chemați spre steaua rubinie a Kremlinului, vor opta pentru Rusia? La 13 noiembrie vom vedea!

Lasă un comentariu