„Interesele naționale de securitate ale României ar fi servite mai bine de investițiile americane, în special în sectorul strategic al energiei și mineralelor, decât de dependența de U.E. și N.A.T.O. (...) Dacă România vrea legături mai strânse cu S.U.A., raționalizarea regulilor privind investițiile este mai importantă decât apărarea antirachetă" (G. Friedman, fondator al Agenției de analiză Stratfor).
Rescriind diversionist istoria, astfel încât ordinea antihristică să prindă cât mai repede contur oficial, Mafia masonică a reușit să lase impresia S.U.A., pe fondul aparentei agonii a „Marelui Urs" de la Răsărit, că America a câștigat războiul rece și, în goana acesteia de a schimba frontierele și a transforma democrația într-o palidă umbră, a pus stăpânire pe biata Românie sub pretextul „binefăcător" că îi „rezolvă" problema de securitate cu Rusia! Însă, în realitate, România a fost atrasă într-o cursă al cărei preț, extrem de costisitor, a expus întreg poporul român la un gradual proces antinațional de dezintegrare teritorială, împrăștiere a populației, dezbinare, decimare și înrobire! Astfel, pretinzând că acționează sub paravanul „salvării" țării, politicienii noștri (cumpărați și șantajați), nu poporul român, au căzut în capcana unei propagande festiviste și deșănțate care, bine orchestrate de masonii occidentali prezenți în 1993 la Cercul Militar din București, s-a soldat cu accederea României în structura euro-atlantică (a cărei fraudă corporatistă este adevărata noastră problemă de securitate națională)! Și acum, cu gândul la marele naist al lumii Gheorghe Zamfir (care afirma că integrarea României în N.A.T.O. și U.E. este „cea mai mare cacealma politică") v-aș invita să reflectăm împreună la o parte din costurile integraționiste la care a fost „înhămat" poporul român: pierderea de suveranitate, plăți periodice, împrumuturi, sancțiuni, legi anticreștine, limitarea producției agricole, distrugerea industriei, vinderea bogățiilor solului și subsolului, reducerea de efective și tehnică militară (președinții Iliescu, Constantinescu și Băsescu au făcut avansări în grad de general mai multe decât toate țările N.A.T.O. la un loc), subordonarea serviciilor secrete (la C.I.A.), înființarea centrelor de detenție străine (cum a recunoscut I. Talpeș, consilier al președintelui Iliescu), expunerea vieții soldaților români pe fronturi ale căror cauze nu ne aparțin (Angola, Afganistan, Kosovo etc), pierderea de teritorii (ținutul Herței, prin tratatul cu Ucraina din 1997), expunerea Transilvaniei la pericolul enclavizării (cum a susținut S. Povdat, prim-consul al Ambasadei Franceze din București, soția ambasadorului francez la Budapesta), scoaterea militarilor americani de sub jurisdicția tribunalului penal internațional (în dezacord cu atitudinea europeană), anularea unor datorii externe față de România (după ce prim-ministrul Năstase a spus că România participă la războiul din Irak, pentru a recupera 1,7 miliarde $, deși noi nici nu eram membri ai N.A.T.O., administrația ulterioară americană a anulat această datorie), transformarea teritoriului în potențial teatru de război (enervând Iranul, Rusia etc), înființarea de baze americane în România (la Kogălniceanu, Smârdan, Babadag, Cincu), înrăutățirea raporturilor diplomatice cu vecinii (în 1999, când N.A.T.O. a atacat Iugoslavia, România a fost pusă în fața „rugăminții" imperative a N.A.T.O. de a încălca tratatul româno-iugoslav care prevedea ajutor reciproc în caz de război), acceptarea Scutului Antirachetă de la Deveselu (deși alte țări au refuzat scutul, datorită protestelor populațiilor, România l-a acceptat - cum spunea vicepreședintele american Biden - „cu bucurie"), asumarea „reformelor" globalizării, imixtiuni politice de nepermis, acceptarea în funcții de demnitari a unor americani cu concepții antinaționale (generalul W. Clark, comandant suprem al N.A.T.O. pe timpul bombardării Iugoslaviei și fost consilier al prim-ministrului Ponta, a declarat: „Să nu uităm care este originea problemei: nu există niciun loc în Europa pentru statele etnice pure! Asta-i o idee a secolului XIX, iar noi încercăm să tranzităm în secolul XXI și o vom face cu state multietnice"), regionalizarea (un proiect atât de „drag" lui L. Dragnea și D. Cioloș) etc. Toate aceste costuri, puse „cap la cap", ne arată proiecția unei Românii cu trecut îndoielnic și viitor cu nuanțe sumbre! Iar când spun sumbre, mă refer la faptul că fluctuațiile strategice americano-sovietice pot să „prindă" România la mijlocul intereselor marilor puteri, umilită și neajutorată! Ne-a spus-o fostul ministru de externe Severin: „Bazele militare americane de pe teritoriul României sau scutul antirachetă… nu valorează doi bani câtă vreme S.U.A. pierd mințile și sufletele românilor (…) Zadarnică este desemnarea formală a României ca avanpost american… dacă mamele românce nu vor înțelege de ce viața copiilor lor trebuie pusă în pericol spre a promova agenda geopolitică a unei Americi care umilește și devitalizează națiunea română". Ne-a spus-o pe șleau și acel reputat analist al Stratfor, G. Friedman, care a avertizat, la București, că ar fi mai bine ca România să nu se mai aștepte la protecția N.A.T.O., să își asigure singură securitatea națională și să nu mai pună atâta preț pe ajutorul militar (doar pe cel economic) al Statelor Unite…
