Cu câteva săptămâni înainte de Marea Adunare de la Alba Iulia această poziție a Partidului Progresist din Ungaria reprezintă o manifestare europeană, exemplară, din care conducerea superioară a UMDR ar putea învăța, dacă ar renunța la politica sa ipocrită, care, datorită confruntării permanente cu poporul român și cu România, în ansamblu, nu aduce altceva decât daune maghiarilor din România și ca o consecință a acestei distrugeri, intensifică neîncrederea legitimă a cetățenilor români majoritari, cu care conviețuim, cât și a autorităților statului și a partidelor române, nu numai față de UDMR, dar într-o anumită măsură și față de întreaga comunitate maghiară de aici.
Aș putea să amintesc, drept exemplu, de numeroase acțiuni, provocări care ar confirma că prin revendicări anticonstituționale, conducerea superioară a UDMR nu face altceva, de fapt, decât să devină și mai suspectă și de neîncredere, să confere o valoare și mai îndoielnică prin tot ceea ce promovează în viața politică din România, ca un partid etnic. Este bine cunoscut în fața opiniei publice că prin lupta dată de UDMR pentru obținerea autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, ignorând total prevederile constituționale ale țări, aflate în vigoare, nu face altceva, decât să îi amețească pe maghiarii din România, în ideea că astfel va reuși să păstreze electoratul său. Singurul lucru care este de neînțeles, este că nu se găsește în Parlamentul României un deputat sau un senator care să tragă la răspundere și să propună sancționarea conducerii superioare a UDMR pentru această luptă, propagandă făcută în interesul obținerii autonomiei teritoriale, pe criterii etnice. Ca să nu mai vorbim despre cât de puțin cunoaște din toate acestea marea masă a opiniei publice, o anumită cunoștință având doar unii publiciști români. Ce părere are conducerea Partidului Social Democrat sau cea a Partidului Național Liberal - pe autoritățile statului nici nu le mai amintesc - despre faptul că ziarele de limbă maghiară din Transilvania (Székely Szó, Erdélyi Napló, Krónika etc.) sunt dominate de cultul personalității guvernatorului Ungariei, Miklós Horthy, care, ca aliat a lui Hitler, a ordonat ocuparea Transilvaniei de Nord, conform Pactului fascist de la Viena, precum și masacrul îngrozitor în rândul populaței române de aici, în perioada 1940-1944, ceea ce este echivalent cu săvârșirea infracțiunii de crimă de război și care ne amintește de propaganda regimului horthyst-fascist din Ungaria. Conducerea superioară a UDMR nu a protestat niciodată împotriva cultului personalității lui Miklós Horthy, dar nici împotriva organizării cu ani în urmă de primarul orașului Miercurea Ciuc, Róbert Ráduly, împreună cu organizațiile din România ale Mișcării iredentiste a tinerilor din cele 64 de Comitate, a unei demonstrații de mare anvergură în Piața centrală a orașului pentru comemorarea celor 70 de ani de la ocuparea Transilvaniei de Nord de trupele de honvezi, în frunte cu Miklós Horthy.
Dar ce spune ministrul învățământului, care are pe lângă el un secretar de stat udemerist, despre faptul că pe clădirea unei școli dintr-una din localitățile din județul Harghita se află numele lui József Nyirõ? Áron Tamási, scriitor secui de talie europeană, care a depus eforturi pentru concilierea și solidarizarea poporului român și cel maghiar și care a fost contemporan cu József Nyirõ, spunea: „Nyirõ, stând pe calul sălbatic al fascismului hitlerist a servit regimul lui Miklós Horthy, a fost un adept entuziast al terorii și al exterminării națiunii săvârșite de hitleristul Ferenc Szálasi, și l-a omagiat până în ultima clipă pe cel mai dezgustător monstru al omenirii, pe Hitler". Și ce spune ministrul învățământului despre faptul că în județul Harghita liderii UDMR au editat un volum cu intenția de a fi utilizat drept manual școlar, intitulat „Istoria secuimii"? Unul din capitolele din acest volum susține că regimul care a dominat în Transilvania de Nord, în perioada 1940-1944, nu a fost un regim dictatorial horthyst-fascist. Dar ce o fi fost oare? Doar un regim nevinovat, neutru, o așa-numită „mică lume maghiară" pe care maghiarii din Transilvania o sărbătoresc pe bună dreptate?
Mai mult de atât, recent a apărut și a doua ediție a acestui volum care cuprinde în continuare acest capitol în care este elogiată într-un mod revoltător dictatura horthystă-fascistă din nordul Transilvaniei, și a fost distribuită în mai multe sute de exemplare în școlile cu predare în limba maghiară din județele Harghita și Covasna. Mă întreb, parafrazând versul tulburător al dragului meu prieten și fratele meu loial român, Adrian Păunescu: „Unde au fost românii? Unde sunteți români?", că toate acestea se pot întâmpla fără aplicarea unor sancțiuni, într-o țară care este membră a Uniunii Europene?!
Aș putea să scriu pagini întregi despre tot ceea ce a făcut actuala conducere superioară a UDMR împotriva maghiarilor din România - care s-a compromis absolut în Guvernul Boc - pentru care această conducere, în frunte cu Béla Markó, Hunor Kelemen și György Frunda, ar trebui să dispară în trapa istoriei maghiarilor din România.
Să avem speranță că se va întâmpla și aceasta cât mai repede. Potrivit ultimului comunicat dat publicității de UDMR, Béla Markó și Károly Kerekes își vor lua rămas bun de la Parlament după șapte ani de mandat, precum și László Borbély - după șase ani de mandat de deputat - și Attila Kelemen - după cinci ani de mandat de deputat. Ceea ce înseamnă că la alegerile parlamentare de la sfârșitul acestui an nu vor mai intra în competiție electorală. Attila Verestóy, Hunor Kelemen și colegii lor ar fi putut proceda la fel de mult timp. Și pleacă, desigur, după ce au votat, absolut imoral, în Parlamentul României, pentru ei așa-zisa pensie specială de 4-5 mii de lei, fără să se gândească la compatrioții lor pensionari, care numără mai multe milioane de suflete, - români, maghiari, deopotrivă - și care trebuie să trăiască de pe o zi pe alta dintr-o pensie de câteva sute sau în cel mai fericit caz dintr-o pensie de o mie și ceva de lei. Dar acești lideri trebuie să-și ia rămas bun nu numai de la Parlament, dar trebuie să dispară și din conducerea UDMR pentru a nu produce mai multe pagube pentru maghiarii din România.
Și ar trebui să se termine imediat și cu obiceiurile partidelor mari românești de a curta UDMR într-un mod absolut imoral și lipsit de principii în interesul obținerii sau menținerii puterii. Însă ignorând interesele naționale fundamentale și demnitatea națională, îi primesc pe liderii UDMR în coaliții guvernamentale. Dacă conducerea UDMR va fi preluată de tinerii în vârstă de 25-28 de ani, care au crescut în democrație și care mărturisesc în mod deschis, de pe poziția loialității sincere, patriotismul român, precum și faptul că România este singura lor țară natală, și vor purta respect și dragoste față de țară, atunci ei, practic, această conducere superioară, tânără a UDMR, ar putea să aibă un loc în cadrul unor guverne române. Totul depinde de cât timp se va ține cu dinții actuala conducere a UDMR de fotoliile parlamentare care asigură pentru ei o așa-numită posibilitate pentru afirmare și avantaje materiale, și până când nu va permite accesul în eșichierul politic a celei mai tinere generații maghiare din România.
Poate nu exagerez dacă voi afirma că mai multe milioane de compatrioți sunt de acord cu mine, cu cele prezentate mai sus, despre care am vorbit din convingere și am considerat că este obligația mea umană, de scriitor, și de cetățean să abordez deschis toate aceste chestiuni.
(va urma)
