LA MULŢI ANI, DOMNULE COLONEL(R) IOAN JELERIU!

Pe ultima copertă a colecţiei unei binecunoscute edituri stă scris: „Istoria cu blazon este istoria elitelor autentice. Este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligenţă, bun gust şi subtilitatea conversaţiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântaţi nu numai cu avere şi ranguri, ci şi cu patriotism, spirit de sacrificiu şi simţul datoriei".

Instaurarea comunismului a dus, desigur, la o mare răsturnare socială. Dar nici chiar de atunci încoace nu au dispărut cu totul „elitele", şi s-au creat „noile elite", puţine la număr, dar care au păstrat din definiţia de mai sus măcar „patriotismul, spiritul de sacrificiu şi simţul datoriei". Mai presus de toate însă, inteligenţa nu este un atribut exclusiv al fostelor elite, ci unul dat de Dumnezeu fiecărui om, individual, chiar dacă în proporţii diferite. Oricum, acest atribut transcende orice ranguri, inventate, atribuite şi deseori moştenite de oameni. Inteligenţa singură, însă, nu-i este şi nu-i va fi niciodată îndeajuns unei persoane pentru a se realiza plenar - omul este prin excelenţă un animal social -, dacă nu există şi cadrul necesar în care să poată evolua. În amplul cadru social apar şi subcadrele speciale, care se impune a fi respectate: pentru militari este vorba nu doar de legile Dreptului, în general, dar în plus sunt regulamentele militare comune, până la un punct, tuturor armelor, şi altele specifice fiecăreia în parte. Toate acestea - subiective, deoarece sunt creaţii umane - sunt circumscrise unor etape de timp determinate istoriceşte. Şcolile militare, în toată lumea noastră pământeană, şi dintotdeauna, nu pregătesc îngeri sau sfinţi, dar nici să nu se imagineze că produc zombi. Calitatea umană rămâne caracteristica fundamentală, şi aceasta poate să transpară mai mult sau mai puţin în relaţiile şi contactele de orice natură.

Am găsit necesară această introducere, pornind de la afirmaţia unui mai tânăr fost coleg de poliţie de-al d-lui col. (r.) Ioan Jeleriu: „… Şi când îţi dădea o veste proastă în ceea ce te privea, avea răbdare să te asculte şi aveai sentimentul şi certitudinea că te înţelege ca de la om la om". Pe măsura trecerii timpului, am avut ocazia să-l cunosc în diverse împrejurări, de fiecare dată fericite, când am avut plăcerea de a discuta cu Omul Ioan Jeleriu: plin de tact, de bun-simţ, de o căldură umană învăluitoare, un sfetnic sincer şi discret, fin cunoscător al vieţii, psihologiei umane, şi nu doar iubitor, ci şi un cunoscător de excepţie al Istoriei României.

În devenirea sa, au contat deopotrivă etapele „şcolii de viaţă", deloc uşoare, prin care a trecut, dar, desigur, şi şcolile instituţionale absolvite tot ca parte a destinului său. Toate acestea sunt dovedite de conţinutul biografiei domniei sale, pe care a avut încrederea să mi-o destăinuie fără rezerve, amănunţit:

- Născut la 13 noiembrie 1939, în Mălâncrav, comuna Laslea, judeţul Sibiu;

- Familie de 6 copii (5 băieţi şi o fată);

- Părinţii: Ironim Jeleriu (decedat în 2000) şi Raveca (decedată în 1997);

- Şcoala primară (cl. I-IV) în sat. În clasa a III-a a fost făcut primul pionier în clasă; a fost premiat în toate cele 4 clase. Clasa a V-a (1951-1952) a absolvit-o în satul Criş-Daneş; clasa a VI-a, în comuna Laslea (1952-1953), şi aici a primit şi o diplomă pentru activităţi şcolare (plantări de plopi), oferită de secţia de Învăţământ a raionului Sighişoara;

- 1953-1956, a absolvit Grupul Şcolar de Metalurgie (care mai târziu s-a numit MIU pentru că a preluat şi fetele care făceau ţesătorie);

- în 1954 a urmat cursul de sanitari cu diplomă şi, un an, curs de observatori A.L.A., cu certificat de absolvire în cadrul Şcolii Profesionale, la seral- calificarea a fost de mecanic întreţinere; în acelaşi an a fost primit în UTM;

- 1956-1959 a fost lăcătuş mecanic la „Flaro" Sibiu, unde a fost primit în PCR. În această perioadă a făcut Digul de la Şcoala de Ofiţeri Activi şi Digul de la Dumbrava Sibiului, unde pământul şi materialele de construcţie pe şantier au fost cărate exclusiv cu coşuri, roabe şi cu năsălii;

- În perioada 1959-1961, a urmat Şcoala de Ofiţeri de Miliţie de pe Şoseaua Olteniţei, din Bucureşti; 1966-1967, a urmat Cursul Superior Cadre Conducere, tot în Capitală; în 1975-1976 a urmat Facultatea de Drept la Cluj-Napoca, iar în 1987-1988 a urmat un curs postuniversitar de drept penal. Facultatea şi cursul le-a terminat cu nota 9 - o stimă deosebită şi o amintire extrem de plăcută le păstrează şi acum pentru prof. univ. dr. Matei Basarab.

Profesional:

- 1961-1990, Direcţia Regională Poliţie Mureş, din 1968, IPJ Mureş; 1961 - lucrător cadre; 1962 - lucrător-prim; 1964 - locţiitor şef secţie cadre; 1968 - şef secţie cadre; 1972 (unificarea) adjunct şef serviciu - în integralitate şef serviciu „cadre-învăţământ". Cursuri pe profil economic la „Universitatea Politică şi de Conducere" din apropierea „Studiourilor de Radio", având colegi ingineri, economişti, contabili-şefi.

De-a lungul carierei sale, a fost răsplătit cu trei ordine şi 7 medalii-decoraţii; nu a lucrat niciodată în operativ.

Din 1964, timp de 18 ani, a fost şef de grupă de vânătoare al şefului statului (Ceauşescu): a fost şef de grupă Vaidei, apoi Grebeniş, şi a transformat grupa obişnuită în „Grupa Dinamo"; 1987, şef grupă Voiniceni; legăturile cu aparatul central au fost toate de excepţie, fapt confirmat prin numeroasele diplome obţinute.

Familia: d-na Alexandrina (soţia) a fost angajată, în 1959, la Combinatul Chimic Târnăveni; 1962-1997, la Combinatul Chimic din Târgu-Mureş (Uzina Foto).

Copii: 1) Dana Alexandrina Nistor - şef serviciu social la UMF Târgu-Mureş; soţul, ing. Nistor Mircea, director tehnic la UMF Târgu-Mureş (doi copii, unul doctor în ştiinţe agricole - Rareş Cristian, şi Dragoş Bogdan - economist).

2) Ramona Prunaş - soţul ei este Adrian, inginer la Electrica Târgu-Mureş (copii: Adrian Cosmin şi Alexandru Vlad, electronişti la firme din Cluj).

3) Anca Jeleriu, studentă la Facultatea de Drept.

4) Marius Ioan, decedat.

După trecerea în rezervă, în anul 1990, în 1992 s-a înscris în ANCMRR, Filiala „Mureş". În 2005-2015 a fost preşedinte al acestei filiale şi pe timpul mandatului domniei sale, filiala a fost „botezată" „Al. I. Cuza" şi a fost aşezată statuia domnitorului în curtea I. P. J. Mureş. Până în momentul de faţă, este singura statuie din judeţul Mureş a marelui domnitor.

„Este greu ca pe propriile-ţi puteri să te ridici. Condiţia de bază pentru asemenea oameni este ceea ce ştiu, şi numai astfel pot apărea oarece şanse de reuşită".

Din partea celor pe care i-aţi înţeles şi v-au înţeles „ca de la om la om", vă urez şi acum, la încheiere, ca şi la începutul acestui articol, multă sănătate, bucurie şi „La mulţi ani!"

 

 

Lasă un comentariu