„Taifas cu menestreli" (Interviurile Diligenţei de Bizanţ), cartea purtând semnăturile lui Florin Săsărman şi Vali Şerban, cu un „Cuvânt înainte" de poetul Adrian Alui Gheorghe, este o carte a aducerilor aminte, o carte adresată „sufletelor iubitorilor acestei muzici." Pentru că - scrie Adrian Alui Gheorghe - „vrem, nu vrem, asociem muzica folk numai cu tristeţea." Mai ales în cazul celor ajunşi la o anumită vârstă, în al nostru urcuş de Sisif prin meandrele timpului. E muzica aducerilor aminte, muzica tinerilor „cu plete şi cu blugi", care „se concentrează pe o chitară, de parcă acolo, pe coardele acelea fragile, vulnerabile, s-ar fi adunat toată filosofia vieţii."
Era, într-adevăr, această muzică a tinereţii o „expresie a libertăţii", expresie, o ştie oricine, exprimată, ca semn al speranţei, înainte de 1989, prin „Cenaclul Flacăra" şi Adrian Păunescu. Este un adevăr incontestabil! Un adevăr dovedit de acele stadioane şi săli arhipline de români acolo adunaţi să asculte muzică bună, dar şi poezie de înaltă ţinută. „Acolo - scrie Adrian Alui Gheorghe - răsunau versurile lui Ştefan Augustin Doinaş, «Moartea căprioarei» de Nicolae Labiş, «Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?», de Mihai Eminescu. Totul, sub bagheta magică a extraordinarului poet, acea fabrică de metafore, Adrian Păunescu, contestat, din păcate, azi, chiar de unii cărora le-a făcut atunci bine."
Cartea de interviuri, scrisă de Florin Săsărman şi Vali Şerban, cuprinde o adevărată istorie a muzicii folk a acelor timpuri, o carte despre muzică, dar, pe alocuri, şi despre o „anecdotică biografică" a unora din cei cuprinşi în carte. De pildă, Doru Stănculescu mărturiseşte că, într-o vreme, a început să scrie poezie, a ieşit în lume cu poemele „Cafeaua de dimineaţă", dar şi cu „Şambala", poezie inspirată de o nuvelă a lui Mircea Eliade. Umbla vorba că, atunci când a auzit cântecul lui Doru Stănculescu, Adrian Păunescu i-ar fi spus lui Dorin Tudoran, mâna lui dreaptă la „Flacăra": „De ce nu am scris eu versurile acestea?!". O mare recunoaştere din partea unui mare poet.
„Taifas cu menestreli" este şi o carte a nunaţelor personale şi artistice din cele patru decenii, în urmă lăsate, în care am ascultat întreaga muzică a folkului românesc, muzica unor devotaţi şi talentaţi tineri, precum Nicu Alifantis, Dorin Stănculescu, Ducu Bertzi, Adriana Ausch, Mircea Florian, Vasile Şeicaru, Adrian Ivaniţchi, Mircea Baniciu, Zoia Alecu, Victor Socaciu, Ştefan Hruşcă, Mircea Bodolan, Sorina Bloj, Cristian Buică, Ion Zubaşcu, Nica Zaharia, Augustin Frăţilă, Dinu Olăraşu, Magda Puşkaş, Maria Gheorgiu, Marius Baţu, Sorin Minghiat, Tatiana Stepa, Ovidiu Mihăilescu, Emeric Imre, Gheorghe Gheorghiu, Gil Ioniţă, Cătălin Condurache, Mircea Vintilă (în ordinea cuprinderii în carte). Personaje ale „unei poveşti tensionate despre cum poezia română (mai ales) a căpătat, prin muzică, chip. E poveste de viaţă, o poveste artistică, într-un „eşalon de excepţie al muzicii folk". Datorită lor, timpul a prins consistenţă.
Rod al „Diligenţei de Bizanţ", emisiunea lui Florin Săsărman la Radio Cluj, cartea „Taifas cu menestreli" este şi urmarea unei „stări de cutezanţă" - cum spune Vali Şerban -, adunând la un loc „amintirile noastre şi-ale
altor nume de căpătâi ale folkului românesc." Pentru cei cuprinşi în „Taifas cu menestreli" au existat talentul, şansa, gestul generos al unor „boieri ai acelor vremuri", printre care şi furtunosul, genialul poet Adrian Păunescu, acel „cont al sorţii" care a deschis uşile sufletelor.
Cei doi autori ai acestei cărţi de interviuri - Florin Săsărman şi Vali Şerban - sunt, în primul rând, chiar ei „voci inconfundabile şi caractere artistice bine definite." „Avem în faţă - scrie Adrian Alui Gheorghe - în încheierea «Cuvântului înainte» - şi o carte a bunului-simţ artistic, care e, de fapt, esenţa bunului-gust artistic."
