Femeia
E muza, dar e şi problema,
În dragoste e antidotul,
Pentru bărbaţi ea e dilema,
Enigma ce-nvârteşte totul.
,,Epigrama la scenă deschisă" de Mariana Dobrin
Încă din cele mai vechi timpuri, femeia a fost considerată o sursă a fericirii şi în acelaşi timp izvor de suferinţă. Femeia este cea care i-a inspirat pe marii creatori ai lumii. Căzuţi pradă frumuseţii şi farmecelor feminine, sculptori, pictori, muzicieni şi, nu în ultimul rând, maeştrii ai cuvântului au dat naştere unor minunate opere de artă.
Se poate oare întocmi un portret-robot al femeii perfecte? Şi dacă aceasta ar exista, câţi bărbaţi s-ar însura cu ea?
Studiile arată că bărbaţii preţuiesc o mulţime de calităţi mult mai profunde decât aspectul fizic. Ar putea părea surprinzător pentru multe femei acest lucru. Din punctul lor de vedere, una dintre cele mai apreciate calităţi este calmul. O femeie care ştie să rămână calmă într-o situaţie de criză, care este dispusă să discute în loc să facă o criză de nervi sau o scenă de gelozie are mai multe şanse de a păstra un bărbat lângă ea decât una foarte frumoasă care se apucă să spargă farfuriile când este nemulţumită de ceva. Mână-n mână cu calmul este răbdarea. Bărbaţii preferă femeile care nu îi cicălesc şi nu îi împing de la spate, observă site-ul AskMen.com.
Răspunsul la întrebarea retorică, ar fi:
Dumnezeu a creat într-un mod minunat femeile, încât nu cred că există femeie care să nu aibă o frumuseţe a ei, ceva deosebit. Atâta timp cât o femeie este conştientă de frumuseţea pe care a pus-o Dumnezeu în ea şi face tot ce poate să-şi păstreze frumuseţea aceasta ea este „mai de preţ ca mărgăritarele", ne spune Biblia în Proverbe 31:10.
Mărgăritarele sau perlele sunt preţioase, au valoare în ochii oamenilor, a bărbaţilor înţelepţi.
Vreau să cred că principala trăsătură a femeii este sensibilitatea. Că ceea ce ne deosebeşte fundamental de bărbaţi nu e neapărat frumuseţea sau capacitatea de a comunica mai bine sau mai uşor, ci tocmai zvâcnirea aceea de femeie… sensibilitatea, care nu ne lasă să fim reci, indiferente. Şi totuşi…
Suntem femei şi suntem puternice, mai ales atunci când suntem sensibile. Pentru că, dacă n-ar fi oameni şi întâmplări care să ne rănească orgoliile şi să ne frângă speranţele, iluziile, inimile, n-am simţi niciodată nevoia să arătăm că vrem mai mult, că putem mai mult şi, mai presus de astea, că merităm întotdeauna mai mult decât sunt dispuşi unii să ne ofere. Sau nu?
