Ardealul, Banatul, Crișana, Sătmarul și Maramureșul au fost încorporate în Ungaria, mai precis în partea maghiară a statului dualist Austro-Ungar, numită Transleithania, pentru o perioadă scurtă de timp, care a început în anul 1868 și s-a terminat, de facto, la 1 decembrie 1918.
Este de precizat, legat de modul în care un teritoriu, poate să treacă de la un stat la altul, că această trecere, acest transfer, în baza unui principiu al dreptului de război, recunoscut ca atare de dreptul internațional, se face fără consimțământul populației, deoarece se consideră că, printr-o astfel de abordare, nu se face decât să se respecte concepția, precum că un război se poartă, în principal, pentru a se cuceri noi teritorii.
Sunt de exemplificat, cele de mai sus susținute, prin a arăta că, în baza acestui principiu, în anul 1913, ca urmare a Păcii de la București, România a câștigat Cadrilaterul.
Principiul enunțat poate suferi o modificare, prin zisul plebiscit, sau consultarea poporului, numai ca excepție. Consultarea poporului devine realizabilă numai dacă aceasta este explicit prevăzută în tratatele de pace, cu rezerva că acest procedeu se aplică numai unei părți din teritoriul cucerit, bine definit.
Se mai poate ca un stat să dobândească o parte din teritoriul unui alt stat sau al unor alte state, drept recompensă, în baza unei prealabile convenții, înțelegeri, cu un anume stat sau cu o anume alianță de state, situație ce poate fi exemplificată prin ceea ce a dobândit Italia - o parte a litoralului cu Trieste și Istria, precum și o parte din Tirol, iar din Dalmația, Zara -, ca urmare a Convenției de la Londra din 26 aprilie 1915, prin care Italia a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei.
Trebuie obligatoriu de precizat că tratatele, convențiile, înțelegerile, de genul celor mai sus, se pot încheia numai între state cu suveranitate deplină, deoarece teritoriul unui stat nu poate fi decât obiectul, dar niciodată nu poate fi subiectul unei convenții. Acesta este motivul care a stat în contra realizării unui câștig teritorial al României cu Ardeal, Banat, Crișana, Sătmar și Maramureș, indiferent cât de motivate erau dorințele și voința populației românești din acele noțiuni geografice, în ceea ce privește schimbarea stăpânirii, asupra teritoriului acestora.
Trecând la faimosul principiu wilsonian al autodeterminării, pentru a stabili legătura celor cuprinse în Rezoluția de la Alba Iulia, cu principiul autodeterminării, trebuie precizat că în înțelesul dat acestui principiu de chiar Woodrow Wilson, acesta nu a înțeles să se creeze noi state din teritoriile care erau ale Austro-Ungariei, ci, în situațiile concrete favorabile, se dorea și accepta doar alipirea voluntară a teritoriilor respective la un stat învecinat geografic, dar a cărui populație majoritară să aparțină aceleiași națiuni ca și populația majoritară a teritoriului ce urmează să fie alipit acestuia.
Acesta este principiul autodeterminării, așa cum a fost gândit, și tot în acest sens înțeles și aplicat, în toate tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial.
Astfel a luat naștere statul Cehoslovac, în virtutea art.81-86 al Tratatului de la Versailles, respectiv art. 53-58 al Tratatului de la St. Germain-en-Laye, prin care Germania, respectiv Austria au fost obligate să recunoască independența noului stat Cehoslovacia. Și, tot în aceleași condiții, România își extinde suveranitatea sa asupra Bucovinei (art.59 al Tratatului de la St. Germain-en-Laye) și asupra Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului (art.45 și 46 al tratatului de la Trianon).
Austria și Ungaria au renunțat, în favoarea României, la toate drepturile și titlurile asupra părții fostului Ducat al Bucovinei, respectiv asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de fruntariile Ungariei, așa cum au fost stabilite în tratatele de pace.
În contextul celor mai sus arătate și demonstrate, legat de aplicarea principiului autodeterminării, revin la Rezoluția de la Alba Iulia, pe care trebuie să o analizăm în funcție de principiul autodeterminării, așa cum a fost înțeles și aplicat în tratatele de pace.
(va urma)
