Se impune a se preciza că, în conformitate cu principiul autodeterminării, la care ne raportăm, Adunarea Naţională a românilor din data de 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia nu putea să hotărască decât alipirea Ardealului, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului la Regatul României, după cum se stipulează, de altfel, în punctul I al rezoluţiei şi, nimic mai mult, ceea ce atrage după sine consecinţa că toate cele stipulate în cuprinsul punctelor II - IX din rezoluţie trebuie, obligatoriu, considerate ca fiind neavenite şi nule, ca neavând nicio încărcătură de drept şi, ca atare, nici o putere juridică.
Urmare împlinirii faptului politic, care a fost unirea Ardealului, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului, cu Regatul României, aceste noi componente teritoriale nu puteau cere un tratament aparte, excepţional, în cadrul Statului român, deoarece unirea unui teritoriu, a unei noţiuni geografice, cu un stat suveran nu se poate face decât prin încorporarea definitivă a acesteia în teritoriul respectiv, şi nu sub forma unei uniuni sau unei federaţii, ce poate avea loc numai în cazul în care este vorba de uniuni de state suverane, ca în cazul Ungariei, care, ca stat suveran, s-a unit în anul 1867 cu un alt stat suveran, Austria, rezultând statul dualist Austro-Ungaria.
Este semnificativ în această chestiune - a tratamentului aparte a problemelor specifice, respectiv, în cazul de faţă, a celor legate de minorităţile etnice trăitoare pe teritoriile încorporate în vechile state independente şi suverane -, care şi astăzi incită vânătorii de privilegii, revizioniştii, dialogul din cea de a 8-a Şedinţă plenară, din data de 31 mai 1919, a Conferinţei de Pace, dintre Trumbic, reprezentantul delegaţiei sârbe, croate şi slovene, Clemenceau, preşedintele şedinţei, şi intervenţia lui Woodrow Wilson, preşedinte al S.U.A.
Citez, din traducerea în limba română:
,,Domnul Trumbic: …Ceea ce cerem noi este ca principalele puteri să se înţeleagă cu noi pentru a insera de comun acord aceste dispoziţii într-un tratat de ansamblu. Cea de a doua problemă asupra căreia aş dori să vă atrag atenţia este limitarea tratatului viitor la teritoriile care au aparţinut mai înainte Austro-Ungariei. Noi vă cerem să nu-l extindeţi la Serbia."
,,Domnul Preşedinte: Vă referiţi la textul care vizează minorităţile ?"
,,Domnul Trumbic: da."
,,Domnul Preşedinte: Propuneţi să-l limităm la noile teritorii ?"
,,Domnul Trumbic: La cele care au aparţinut cândva monarhiei austro-ungare. Raţiunea este evidentă. Serbia era un stat independent. Ea are drepturi câştigate. Astăzi nu este de dorit de a impune teritoriilor vechii Serbii unele clauze care ar putea deranja dreptul de suveranitate pe care-l posedă ca stat ce a existat înainte de război. Îmi permit, domnule Preşedinte, să vă prezint redactarea exactă a ceea ce am dori noi să vedem că acceptaţi."
,,Domnul Preşedinte: Bine."
……………………………
,,Preşedintele: Are cuvântul domnul Preşedinte Wilson."
,,Domnul Preşedinte Wilson: ..,,Noi dorim să asigurăm pacea lumii şi să facem să dispară în viitor orice element de tulburare şi pericol."….,,Puterile Aliate şi Asociate vor garanta menţinerea condiţiilor pe cât posibil juste la care vom fi ajuns."…,,Este imposibil, de exemplu, de a trata pe de o parte regatul sârb, croat şi sloven ca unit drept consecinţa evenimentelor la care am fost martori şi, pe de altă parte, de a păstra regatul sârb ca un stat aparte sub anumite raporturi."
(va urma)
