Sunt o femeie octogenară singură, bolnavă, şi mă străduiesc să mă descurc cum pot. Vara e mai simplu, dar acum, cu răcirea vremii, încerc să-mi rezolv problemele de deplasare în oraş, pentru diferite trebuinţe (plata unor facturi sau aprovizionarea, deplasarea la medic sau farmacii etc.), apelând la serviciile taximetriştilor. Ironia sorţii face că, deşi am locuinţa în zona centrală a oraşului, la nici 200 m de o staţie de taxi, eu nu pot beneficia de serviciile acesteia. Taximetriştii mă refuză constant, motivând că datorită sensurilor unice stabilite pe unele străzi, ei trebuie să facă cale lungă, adică să ocolească mult prea mult până să ajungă la locuinţa mea pentru a mă prelua, deşi altfel suntem aproape vecini, şi aceasta înseamnă consum mare de carburant, pe care şefii nu-l acceptă. Pe acest motiv al refuzului, mereu am discuţii cu dispecerii, dar văd că nimeni nu ia nicio măsură. Rareori i se face câte unui taximetrist milă de mine şi, în consecinţă, mă serveşte, dar cu aceasta problema rămâne nerezolvată. Am propus de nenumărate ori dispecerilor ca pentru „pretenţioşi", dacă pot spune aşa, să se stabilească un tarif majorat, evident rezonabil, pentru că nici noi nu suntem de acord să se lucreze în pierdere, dar nu să fim lăsaţi de izbelişte.
Întrucât doleanţele mele poate n-au ajuns la urechile şefilor de taximetre, am găsit de cuviinţă să mă adresez domniilor lor pe această cale, prin intermediul ziarului, pentru că, cu siguranţă, nu sunt singura din oraş sau din judeţ care se confruntă cu acest gen de probleme. Noi nu vrem pomeni, ci dorim doar să fim ajutaţi să ne ducem bătrâneţile în linişte, până la capăt. Întrebarea pe care ne-o punem, vor fi atât de generoşi, deţinătorii de aceste mijloace urgente de transport urban să ne facă şi nouă acest pustiu de bine? Aşa, un dar de Moş Crăciun, sau poate chiar de Moş Nicolae, că tot suntem în Anul Milostivirii.
Cu deosebit respect,
Ana Moldova, Târgu-Mureş
