Neavând datele unei analize, întru totul, profesionale în domeniu, nefiind critic de artă plastică, mărturisesc că văd lumea aceasta a armoniei culorilor doar ca poet. Văd și mă minunez! Privind aceste tablouri dintr-o expoziție, expoziția „Unirea", făurită și înălțată, acolo unde-i este locul, prin truda, prin priceperea președintelui Ilarie Opriș, intelectual cu chemare și gust artistic, văd, așa cred, strădania convingătoare a celor trei artiști, din trei generații, - Klara Pădurean, Balázs Krisztina Andreea-Kriss, Gheorghe Pădurean, pentru găsirea armoniei.
Văd acea relație directă: culoare-armonie, dincolo de generosul spațiu și timpul imaginii terestre a creatorului de frumos.
Eu văd frumosul acelei convingeri că pictura, poezia culorii, fără armonie este imposibil de conceput. Pentru că în tot ce Atotputernicul Dumnezeu lasă pe acest pământ, confirmă această convingere. Cazul lui Thamiris, tracul, care, în orgoliul lui nemărginit, a cutezat să se ia la întrecere cu muzele, înfrânt fiind, și-a pierdut vederea și darul cântării. Pentru că, în nesăbuința lui, a sfidat tocmai armonia dumnezeiască! Iar sfidarea armoniei s-a răzbunat. Unul Neanthos, ajunge sfâșiat de câini, la poarta cetății, după ce a furat lira din templul lui Apollo și a început o zdrăngăneală cumplită, care i-a iritat până și pe câinii din cetate. Așadar, armonia face parte din luminile cerești, în acel aparte perimetru al veșniciei kalokagathiei universale.
Asta țin să dovedească, prin ce a ieșit încântare din mintea, din mâna, din sufletul lor, Klara Pădurean, Balázs Kristina Andreea-Kriss și Gheorghe Pădurean, fiecare, prin trudă și har, încercând să așeze câte o vertebră de aur în coloana trudniciei lor creații.
Fie că-i vorba despre o receptare directă a unui mesaj, fie că-i vorba despre o trimitere la armonia supranaturalului, totul denotă, artistic, dorința, ambiția firească a ieșirii din tipar a celor trei proprietari de imagini, prin tendința de a ne arăta, dincolo de primul impact, ce nu se arată, explicit, vederii noastre.
Există aici ceva coborând din înalturi și trebuie, într-adevăr, să ai chemare, spre deslușirea semnificațiilor culorii, să ai, și tu, ca privitor, acel har dumnezeiesc, ca trecător pe potecile unei lumi aparte. Și, mai ales, să vezi, să intuiești spiritul neliniștit al creatorului.
Îi văd pe cei trei: pe Klara Pădurean, pe Balázs Krisztina Andreea-Kriss, pe Gheorghe Pădurean, o familie de artiști, iar în adevărul artistic și în cel real, prin culoare, mesaj și amănunt, văd sensibilitate și o originală viziune plastică. Trei artiști care, pentru noi, rămân în memoria privirii și a amintirii, truda, arta lor, făcând parte dintr-un tezaur al culturii noastre românești, confirmând acele cuvinte ale poetului imnic, profund religios, Ioan Alexandru: „Opera de artă se desăvârșește în inima celorlalți!"
Noi, toți la un loc, constituim acea inimă enormă a „celorlalți", în care i-am primit pe cei trei artiști, într-o cuprindere frățească!
(Alocuțiune rostită, la 19 noiembrie 2016, la expoziția de pictură „Trei generații", de la Galeria de Artă „Unirea")
