E o „mică-mare" diferență! Politicienii, cu offshore-urile, iar noi, românii, cu sărăcia și… ofurile!

Distribuie pe:

Se comentează mult pe marginea fenomenului Panama Papers, situat la nivelul Wikileaks, la care ne-am mai referit în comentariile noastre. Cum apreciază specialiștii în materie acest fenomen? Că, de fapt, practica utilizării offshore-urilor este una legală cu excepția politicienilor care nu și-au declarat conturile sau au ascuns averi, în condițiile legislației de transparență. „Mai mult, prezumția existenței acestor conturi pentru politicieni - comenta Iulian Chifu, în EvZ - este aceea a ușurinței de a ascunde proveniența și destinația unor bani în companii paravan, deci o formulă de a acoperi darea și luarea de mită și comisioane oneroase de la companii către politicieni și administratori de companii de stat, respectiv intermediari".

În cazul politicienilor români, încă nu s-au dat, în public, nume și prenume de persoane care nu și-au declarat (dimpotrivă, ascuns) conturile prin așa-zisele offshore-uri, deși șefa DNA, Laura Codruța Kovesi a declarat că, la timpul potrivit, conform legislației, aceste conturi ar putea fi confiscate!

Întrebarea este: prin ce mijloace au ajuns unii să acumuleze și apoi ascundă milioane de euro? Analiștii și comentatorii cred că, în primul rând, retrocedările - așa cum s-au făcut - au constituit cea mai mare afacere de corupție din istoria României, iar autorii morali ai acestui jaf au fost, desigur, în multe cazuri, și politicieni, dar și așa-ziși „oameni de afaceri"! Apoi, de privatizarea activelor economice au profitat nu proprietarii de drept ale acestora (cei care le-au construit și au muncit în cadrul lor), ci vânzătorii lor, guvernanții și politicienii care s-au succedat la putere. Cu o ocazie - la care ne-am mai referit - nu spunea președintele Curții de Conturi, Nicolae Văcărescu, că „Privatizările au fost în proporție de 80% un eșec; România ar fi trebuit să aibă astăzi un PIB de cel puțin trei ori mai mare decât cel actual"? Tot el spunea că pur și simplu au dispărut industrii care au fost competitive dintotdeauna, cu exporturi de peste 80-90%, în zona vestică. Oare la cine au ajuns banii obținuți în urma acestor privatizări, ca și cei - nu puțini - „realizați" în urma privatizărilor din domeniul metalurgic al petrolului? Poate noi, muritorii de rând, vom afla, cândva, în urma investigațiilor DNA și ale altor instituții ale statului abilitate!

Cu referire la faptul că toate guvernele care s-au perindat la conducerea țării - fie ele de stânga sau de dreapta - au avut un numitor comun, incompetența, ar putea fi multe de spus. S-a afirmat până și faptul că „statul e cel mai prost administrator". Dar formula a fost apreciată de unii economiști de marcă drept o mască a devalizării, paravanul pentru transferarea către privați (mai ales, companii și firme străine!) a activelor de stat performante. De altfel, cu referire la tehnocrații lui Cioloș, nu spunea, într-una din zile, la un post de televiziune, economistul Ilie Șerbănescu, că „Guvernul Cioloș nu reprezintă interesele României, ci ale capitalului străin?" Spunea, dar cine-l bagă în seamă?! Dar, cine știe…

În finalul acestor considerații, îl vom cita, din nou, pe Machiavelli, care, în urmă cu 500 de ani, scris celebra sa lucrare „Principele", manualul tehnicilor de putere care este și astăzi la fel de actual. El demonstra că acțiunea morală se desparte de politică, că viciul și virtutea nu sunt concepte utilizabile în politică. Din păcate, politica la noi s-a ocupat (se ocupă, încă!) aproape exclusiv de interesele proprii ale baronilor puterii, deveniți, fără teamă, baronii hoției. Iar acest sistem al celor îmbogățiți peste orice măsură - ce-și „ascund", dosesc milioanele prin bănci străine - decide, din păcate, soarta a milioane de români care mai cred în libertate și democrație. Deși, până la urmă, i-au sărăcit.

Dar, cine știe, se va apropia, poate, în cazul multora, și vremea… scadenței! E și cazul…

Lasă un comentariu