Teoria nesimțirii: mă doare-n cot!

Ia gânditi-vă la un posibil caz. Un om merge cu mașina de la Târgu- Mureș la Brașov. Pe la mijlocul drumului, noaptea, într-un sat, automobilul său face pană. Afară e lapoviță, bate vântul și e frig tare. Omul se dă jos să înlocuiască roata, este atacat, bătut și furat de o gașcă ce făcea legea exact în acel loc.

Parintele de la biserica locală tocmai terminase slujba de seară. Înfometat și cam plictisit, trece pe lângă omul care gemea în sanț și îl privește de sus. Vreun bețivan, gândește preotul și trece mai departe. Acasă îl așteapta o mâncare bună și un pat cald.

Pe același drum, un Mercedes, ultimul tip, frânează brusc. Șoferul nici nu mai trage mașina pe dreapta, căci pentru el nu există reguli. Un parlamentar important, greoi și mătăhălos, coboară gâfâind și urinează în sanț. Vede în ultima clipă mogâldeața care geme și își continuă actul fiziologic, înjurând pe toți nenorociții ăștia care nu-și găsesc alt loc de dormit decât șanțurile patriei. Se încheie la prohab și, râgâind și călcând pe mogâldeață, se suie din nou în mașină, iar șoferul demarează în trombă.

Spre miezul nopții, un amărât se întoarce cu căruța spre satul său. În tot zgomotul vântului, aude gemetele unui om și oprește. Îl ia pe om și îl pune în căruță, îl duce la primul dispensar întâlnit în cale, însă doctorul, somnoros, se plânge că nu prea are ce să-i facă, medicamentele și instrumentarul lipsesc. Amărâtul nu se lasă, bagă mâna la teșcherea și scoate bruma pe care o câștigase în ziua aceea. Se găsesc îndată și medicamente și instrumentar la farmacia dispensarului. Amărâtul acela cu căruța, îi spune: „Ai grija de el, doctore, și mâine trec iar cu căruța pe aici. Dacă mai are nevoie de ceva, să-mi spui, că fac rost!" Se suie iarăși în căruță și se pierde în noapte, sub privirile uluite ale doctorului încă nedezmeticit.

Întrebare pentru toți cei care se bat cu pumnul în piept că sunt buni creștini: care a fost aproapele celui căzut în șanț?

 

Lasă un comentariu