PENTRU POLITICIENI, PENSIONARII - CETĂȚENI DE UNICĂ FOLOSINȚĂ, DOAR SĂ-I VOTEZE!

După anul 1989 românului i s-a spus că democrația este atunci când poporul își poate exercita opțiunea prin vot, dar iată că el, poporul, nu prea a înțeles mare lucru... nu deține, mai deloc, această putere... Aceste vremuri diferă foarte puțin de cele de dinainte de revoluție! Politicienii hulpavi, nu fac altceva decât să vâneze oportunități, fac promisiuni deșarte, slobozite în campaniile electorale. Ne-am fi așteptat ca generațiile de politicieni, de după revoluție, să ne scoată din cloaca istoriei și să ne individualizeze ca popor, să arate celor ce i-au precedat, generațiilor de pensionari încă în viață, ce înseamnă a fi reprezentat, să ne responsabilizăm și să nu mai fim cei arătați cu degetul mereu.

Țara noastră se identifică, în primul rând, prin liderii ei politici, prin sportivi și oameni de cultură de mare valoare, sau prin ceea ce a construit de-a lungul timpului. Prin raportare la liderii noștri politici, mereu în goană după voturi, de la care așteptam zi de zi autostrăzi, drumuri fără gropi, profesori și școli mai bune, spitale moderne, taxe și impozite mai mici, salarii și pensii decente, România este repetentă la speranțele noastre. Parcă nu s-a întâmplat nimic, iar românii s-au săturat de țara lor, aproape aceleași și aceleași personaje în posturile cheie, permanent și riguros politizate, parcă sunt bătuți în cuie acolo sus. Românii nu sunt mândri de liderii lor politici și nici de urmașii lor la putere. Cred că nu îi reprezintă. Dacă liderii politici actuali atâta pot, atunci cine duce România înainte? Avem cu cine? Avem, dar nu îi căutați în politică, pentru că nu sunt acolo.

Reformele reglementate până acum în domeniul social-economic al României nu corespund în întregime necesităților societății și nu pot să asigure un trai decent cetățenilor ei, mai ales pensionarilor, ca una dintre cele mai vulnerabile categorii a societății. SUBIECTUL PENSIONARILOR nu este o simplă tratare a situației economice deplorabile și a condițiilor de viață mizere pentru majoritatea persoanelor în etate, ci și analiza unui sistem compus din variabile ce interacționează între ele, o parte componentă a sistemului de securitate socială care reprezintă temei de discuții pentru publicul larg. A FI BĂTRÂN ÎN ROMÂNIA ÎNSEAMNĂ A FI SĂRAC. Din aceasta rezidă că pensionarii în majoritatea cazurilor, riscă să completeze rândul neplatnicilor serviciilor comunale, să sufere de foame, frig și malnutriție, iar în cel mai rău caz să îngroașe rândurile boschetarilor. Situația economică precară a acestora a fost și este în continuare subestimată de guvernele și politicienii de până acum. Majoritatea pensionarilor în calitate de consumatori au suferit eșec după eșec în gestionarea bugetelor proprii, din cauza unei evoluții rapide a prețurilor. Atitudinea civică față de pensionari din partea oficialităților este insuficientă.

Existența pensionarilor mai tot timpul ignorată, compromisă de sărăcie, malnutriție, inegalitate socială și boli este greu suportabilă, deoarece la situația creată li se adăugă povara anilor, mobilitatea redusă, sistemul de sănătate precar, sistemul de izolare completă de societate și cel de a fi neajutorat, sporește din ce în ce mai mult lipsa de încredere în autoritățile publice (...) Îngrijirea, cu deosebire, a persoanelor în vârstă neajutorate trebuie să fie un imperativ al societății actuale, care nu poate fi limitat doar la acțiuni de primă necesitate cum ar fi acțiuni filantropice, asistență umanitară, ci și un pachet de acțiuni concrete îndreptate spre menținerea unei stări psihologice favorabile, acordarea suportului financiar, material și medical, în special pensionarilor cu venituri sub limita sărăciei. Statul trebuie să fie responsabil în cea mai mare măsură pentru îngrijirea persoanelor în etate, alături de primărie, copiii și rudele acestora. Însă problema nu e chiar „cine", ci „cum" își onorează toți aceștia responsabilitatea.

Pensionarii formează o pătură vulnerabilă în România, îmbătrânirea este una foarte accelerată, iar situația aceasta este una dramatică și necesită politici noi, oameni mai capabili, care să poată să completeze cu siguranță speranțele acestora și să le asigure un trai decent. Data alegerilor parlamentare este o oportunitate. DACĂ NICI PRIN VOT NU MAI PUTEM SCHIMBA CEVA, ATUNCI DEMOCRAȚIA DEVINE UN NONSENS.

Lasă un comentariu