Tu, străine, cel care-mi vorbești țara de rău (II)

Distribuie pe:

- Apropo de filarmonică, caută pe Google despre Sergiu Celibidache, muzicianul numit „Musical director of City of Munich", adică nucleul cultural al Germaniei

- Constantin Brâncuși a fost „mai șmecher decat prevedea moralitatea vremii", înțelegând că pentru a redefini sculptura mondială a trebuit să vină la tine-n țară

- Iar Hagi, Nadia și Năstase nu sunt doar imaginea unei bănci, ei au dus performanța sportivă la nivelul superior; cel în care generații de copii din lume au crescut cu posterele lor pe pereți, așa cum am facut-o și eu

- Piese produse de Maria Tanase sunt azi preluate de trupe mari în lume, începând să înțeleagă frumusețea sufletului său

- Vrei să-ți zic în câte zeci de țări a fost tradus și citit Mircea Eliade și cât de evoluat a fost, că de abia azi începe lumea să-l înțeleagă?

- Și îmi pare rău că nu-l poți traduce pe Mihai Eminescu, ca să îl citești cu pasiune, ca și pe Hugo, T. S. Eliot, Shakespeare, sau Pușkin

- Vlad Țepes, Vlad Dracul, Dracula. Vei vedea ca la un moment dat legenda asta va ajunge acolo așa cum trebuie, dacă nu cumva a ajuns deja

- George Emil Palade, Herta Muller, și Ioan Moraru au pășit pe covorul premiaților Nobel; tu poți?

Aș vrea să mai enumăr mulți „campioni invizibili" de azi, doar că tu nu-i vezi pe ei. Aș enumera top companie de construcții în Spania, pentru că noi am construit drumurile acolo, despre cea mai apreciată soprană la Royal Opera House la Londra, despre una dintre cele mai bune tenismene din lume, că vorbim de 3 ori mai multe limbi decât tine, despre un băiat plecat din Baia Mare, ajuns unul dintre cei mai bine vanduți pictori din Londra, de restaurante de lux din Roma deținute de ai mei, despre doctorii ce scriu azi istorie in Franța și Canada, despre datoriile financiare pe care țara ta încă le are față de noi și, deși ar trebui să depui un efort să le returnezi, ne arăți cu degetul zicând că românii sunt țigani și săraci, iar tu încă n-ai venit să ne vizitezi. Noi nu stăm în rulote la Roma, nu cântăm în intersecții în Paris, nici la acordeoane în Londra. Noi stăm la cozi la teatre și ne dăm puținii bani pe cărți și le citim pe stomacul gol. Vezi că ne confunzi. Vorba lui Ion: „Nu avem 7 frați acasă, mama chiar nu e bolnavă / Tata și-a băut cafeaua și-a plecat la muncă-n grabă…"

Crezul meu, fundamental, pentru o viață fericită:

„Credința în DUMNEZEU și concordanța deplină între ceea ce gândești, ce spui că faci și ce faci, adică ... să NU minți și să NU te minți "

***

Toți privim, puțini vedem.

„CUGETĂRI" vol. XI

Lasă un comentariu