Cioc, cioc, alegerile bat la ușă, iar campania electorală bate pasul pe loc. Până și dl Iohannis, sobru cum îl știm, și profesor de fizică, a constatat că ea, campania, „nu e foarte dinamică", dar că, probabil, candidații „au avut un start mai slab și urmează câteva săptămâni mai bune". În orice caz, a constatat domnia sa, „avem nevoie de oameni noi și de oameni cu experiență", „lipsa activităților electorale" demonstrând, prin ea însăși, că e nevoie, neapărat, de „o reformă a clasei politice".
Săptămânile trec ca vântul și ca gândul și, în afară de faptul că un panou publicitar (da' parcă nu era voie cu panouri, steaguri, ecrane etc.) a băgat un om în spital și din spital direct la morgă, alte „întâmplări dinamice", ca să zicem așa, nu s-au prea întâmplat. În lipsa marilor adunări electorale - cu baloane, umbrele, pixuri, calendare cu sfinți (și cu poza candidaților pe verso) și spectacole cu pocnitori și sarmale - alegătorii, bieții, ce să facă și ei, hălăduiesc prin târguri cu produse tradiționale, îndopându-se cu mici, frigărui și pastramă, că tot suntem în postul Crăciunului. Bine, pe ici, pe colea, prin zonele cu sărăcime, se mai „dă" pe șest, câte o găleată electorală, câte un șoșon, câte o pungă cu ceva de-ale gurii, că, vorba 'ceea, năravul din fire n-are lecuire, lupul schimbându-și doar culoarea părului, nu și concepțiile despre lume și viață.
Sloganurile de campanie sunt și ele destul de anoste, chiar n-au niciun haz. Ni se propune, de exemplu, ca, împreună, „să îndrăznim să credem în România". De îndrăznit, îndrăznim, problema este: ce a mai rămas din România? Sau „România înainte". Înainte de ce? De era noastră? De potop? De sfârșit? O virgulă, acolo, după „România", și un semn de exclamație după „înainte" ar mai fi dat, cât de cât, o conotație mobilizatoare, mai „dinamică", vorba dlui Iohannis, ne-ar fi umplut sufletele de adâncă și neostoită emoțiune. Sau: „În sfârșit, ai cu cine". Ai cu cine să ce? Să unde, în caz că n-ai avut? „Redăm România românilor" scrie pe alt afiș. Or, n-am stabilitără mai an că ne-am luat țara înapoi? În sfârșit, „Fii smart, votează pentru România", adică, nu eram români dacă nu ne fandoseam o țâră în limba engleză.
Totuși, nu-i vorbă, că de ales, avem de unde alege. Aproape 6.500 de candidați stau la coadă să ne fericească pe următorii patru ani. Ei provin din toate straturile și păturile socio-profesionale și, aruncând un ochi pe liste, rezultă că ele sunt pline de ingineri, economiști, medici, popi, actori, studenți, ziariști, alături de vreo doi șoferi, un balerin, o casieră la o tonetă RATB, un chelner, o ingineră fără ocupație, toți „foarte competenți în domeniile în care lucrează", păcat că, scuzați cacofonia, cu câteva excepții, n-a auzit nimeni de ei, adică ce au făcut ei la viața lor pentru binele comunității pentru care sunt gata să-și jertfească aproape un cincinal din viață. O menajeră și o croitoreasă din „noul val" completează, în mod fericit, tabelul nominal, pe care, era să uităm, se regăsesc și câțiva îndrăgiți interpreți ai cântecului popular - frunzuliță matostat, io mă duc, bade-n Senat, mândruliță bălăioară, bine-ți stă parlamentară. Dirli, dirli, da, măi. Măi.
Dar să trecem la lucruri cu adevărat profunde: programele, proiectele și platformele pentru viitorul mai luminos al României. În ciuda diferențelor ideologice, a divergențelor de opinii, a bălăcărelilor televizate, ele, programele de guvernare, dau pe-afară de ambrozie și nectar și seamănă între ele ca picăturile de apă, atâta că unele-s roșii, altele-s galbene spre portocaliu intens, altele sunt așa și-așa, adică de culoare pepit. Așadar: va continua lupta împotriva corupției; patria va fi condusă de politicieni mai curați, mai uscați; administrația se va reforma; vor fi create mii și mii de locuri de muncă; sărăcia va fi eradicată; medicii vor beneficia de creșteri salariale substanțiale; populația va fi mai educată; pensiile vor fi mărite; țara va fi reindustrializată; companiile românești vor fi puternice; fermierii vor fi sprijiniți, vor primi subvenții, încât holdele vor râde-n soare, vacile vor rumega fân de calitate superioară, găinile vor cotcodăci vesele în cuibar, ouându-se ouă ecologice; „sereleurile" vor fi înființate gratuit, idem contul bancar aferent, tinerii vor fi sprijiniți și convinși să rămână în România, să sprijine gardul cășii; competitivitatea va crește; independența economică se va mări enorm, iar România va conta în Europa și în NATO. (Ce-i drept, independența economică își spune deja cuvântul - nici nu s-a adoptat bine legea cu 51% produse românești în supermarketuri, că UE ne-a și transmis că nici vorbă, producătorii autohtoni să-și adune lăzile cu porodici și gogoșari de pe rafturi și să le vândă unde or ști, altminteri o să ne arză o amendă s-o ținem minte.)
…Bine, noi știm că, indiferent „cine iese", de toate aceste mărețe promisiuni se va alege praful, cum s-a mai ales și acum patru, opt și 25 de ani, dar asta nu pentru că viitorii dregători nu s-ar ține de făgăduieli, ci din cauza „grelei moșteniri" pe care o vor fi preluat de la predecesorii lor și de la predecesorii predecesorilor, ei trebuind, mai întâi, să dreagă ce-au stricat aceia, și abia apoi să se apuce, concret, de implementat ce-și propun și ce ne promit, încât, nu din vina lor, firește, ne vor apuca alegerile din 2020. Și tot așa.
Totuși, să nu ne pierdem optimismul: vestea bună e că se întrevede, în sfârșit, luminița de la capătul tunelului. Dar, ce vorbim aici? Se întrevăd chiar șapte luminițe: a fost întocmită „harta interactivă" pentru autostrada Pitești-Sibiu, lungă de 123 de kilometri și prevăzută cu șapte tuneluri întunecoase, ce palpitant: nici nu ieși bine dintr-un tunel, că se și vede luminița de la capătul celuilalt, iar te pitești în tunel, iar ieși din el, până ajungi la Sibiu și vițăvercea.
Sigur, lucrările nu vor începe nici azi, nici mâine, ci prin 2018 și se vor termina prin 2021, dar important este că sunt gata studiile geotehnice, măsurătorile inclinometrice, geologice, geostrategice și geopolitice, ba chiar ne-au fost prezentați la televizor niște bolovani scoși din burta pământului și așezați frumos, ca moaștele-n muzeu, de-ți e mai mare dragul să te uiți la dânșii. Studiul de fezabilitate, ne asigură șefii de la drumuri și poduri, era „în moarte clinică", dar uite că l-au resuscitat și acum e numa' bun de dat la revizuit.
…Încât, cu plictisul și moleșeala dinainte de alegeri, n-ar fi rău ca momentul să fie imortalizat, pietroaiele și studiul de fezabilitate să fie legate frumos cu fundiță și „inaugurate" în cadru festiv, cu șampanie, fursecuri și alocuțiuni de profil, în caz că autostrada se găurește înainte de a fi construită.
Plus că, vorba dlui Iohannis, poate ar deveni și campania asta electorală un pic mai „dinamică", mai… ce să mai?!
