„Produs românesc", doar o amăgire!

Urmăresc declarațiile politicienilor dornici să ajungă în Parlamentul României și nu i-am auzit să propună soluții pentru relansarea exportului de produse agroalimentare, o sursă sigură de venit pentru economia țării, implicit și pentru fermierii români. Politicienii noștri ocolesc acest subiect din ignoranță, nu cunosc faptul că regimul socialist a reușit să scape țara de datorii prin export masiv de produse agroalimentare, în timp ce alimentele de bază ale românilor erau cartelate, sau nu dețin informații din teren, despre greutățile întâmpinate de agricultori în valorificarea producției-poate cea mai gravă problemă din agricultura țării.

De la an la an, în România se înregistrează un excedent de produse agroalimentare, datorită profesionalismului fermierilor, mulți dintre ei tineri absolvenți de universități agricole, dotărilor cu utilaje agricole performante (chiar dacă majoritatea sunt second-hand), comasării terenului agricol, cu posibilitatea înființării de exploatații agricole mari, pretabile la mecanizare, tratamentelor fitosanitare și fertilizărilor în condiții optime.

Laptele, ca materie primă, produsele lactate, carnea de porc și bovine, produsele horticole, mierea de albine sunt oferite consumatorului intern din producția altor state din Uniunea Europeană sau din afara Uniunii, încurajându-se economia statelor exportatoare.

S-a scos o lege prin care supermarketurile sunt obligate să vândă în proporție de 51 la sută, produse obținute în România, în ideea să fie încurajați și sprijiniți fermierii români. Din păcate, sub diferite jonglerii se practică ocolirea cu succes a legii. Procesatorii din industria alimentară din România importă nestingheriți materie primă din alte țări, dar o prea mică parte o cumpără și din țară, iar agroalimentele procesate oferite pe piață poartă marca „Produs românesc"!

Concret, vreau să mă opresc asupra unui segment mai bine cunoscut de subsemnatul - mierea de albine, în aparență nesemnificativ în economia țării, dar capabil să aducă valută serioasă în vistieria națională. România importă, anual, 1.500 tone de miere de albine, respectiv - 15-20 la sută din consumul intern de miere de albine, un aliment, dar și un medicament ce nu trebuie să lipsească din bucătăria românului. Firmele importatoare, majoritatea, nu au nimic de-a face cu apicultura, cumpără miere și de la apicultorii români, apoi o cupajează cu mierea din import și o oferă spre vânzare cu etichetă de miere produsă în România. Toată tărășenia se întâmplă în anul 2016, când exportul de miere de albine din România este blocat, din cauza faptului că țările din UE, în special Germania, principalul partener al României în acest domeniu, care importa anual 80 la sută din mierea românească, fiind cel mai mare procesator și consumator de miere de albine din lume, importă miere din Argentina, Mexic, China, mai nou din Ucraina, astfel că sectorul apicol din România este în pericol de a intra în colaps.

Dacă, în Argentina, Mexic, China, perioada de cules este de 6-8 luni pe an, la noi fiind de doar 2-3 luni pe an, este normal ca în aceste țări să se obțină o producție mai mare. Cu toate că România deține 1,4 milioane de familii de albine, iar China deține 8 milioane familii de albine, mierea românească are o calitate deosebită și puțin cetățeni cunosc faptul că mierea românească câștigă la toate competițiile internaționale medalii de aur. În Germania a fost foarte căutată, și este amestecată cu miere din Bulgaria, Ungaria și Ucraina, iar, în ambalajele de pe raft, rar este trecută țara de origine. De când au apărut problemele Ucrainei cu Rusia, această țară nu are cotă la export, produce anual 80.000 tone de miere de albine, cu 3,5 milioane de familii, și exportă masiv în toate țările UE. Astfel se conturează un complot împotriva României, din cauza acestui blocaj la export.

Practic, anul 2016 este cel mai trist an pentru apicultura românească din ultimii 50. Mai există un aspect ciudat: dacă, în Germania, consumul de miere de albine pe locuitor este 2 kg anual, la noi, acest consum a ajuns la 300-400 de grame.

Cât despre promisiunea guvernanților că vor acorda copiilor din școli o caserolă cu miere de albine, această promisiune a devenit o poveste de propagandă electorală.

Mai nou, au apărut restaurante, pensiuni, unde, la micul dejun, se oferă miere la caserolă.

În mod sigur, și în celelalte sectoare din industria alimentară din România, fenomenul este similar cu cel din sectorul apicol. Important este să fie sprijinit consumul intern, pentru încurajarea fermierilor români printr-o valorificare civilizată a agroalimentelor din producția internă. Fermierii românii, indiferent în ce domeniu își desfășoară activitatea, așteptă de la viitorii parlamentari legi capabile să protejeze și să încurajeze producția indigenă de agroalimente.

 

Lasă un comentariu