REZOLUȚIA DE LA ALBA IULIA ȘI STATUL ROMÂN (VIII)

Distribuie pe:

Desigur, cetățenii români de altă etnie decât cea română, ca și cetățenii români de etnie română, sunt considerați indivizi singuratici, sunt părți alcătuitoare, sunt părți componente, care formează, împreună, populația statului român. Atât, și numai atât. Nimic mai mult.

Drept consecință, numai ca persoane fizice singulare - nu ca asocieri pe bază de apartenență la o etnie sau alta - intră în relație cu statul român.

În orice altă situație, a vorbi despre un stat românesc național, suveran și independent, unitar și indivizibil, este o aberație.

Pun, tuturor acelora care au pretenții sfidătoare, de la statul român, precum și decidenților-distrugători, care sunt vremelnic la cârma statului român, numai câteva din marea mulțime de întrebări care-mi sunt la dispoziție:

• De ce conducătorii - și nu numai aceștia - persoanelor care aparțin minorității etnice maghiare, secuiești, din Ardeal, Banat, Crișana, Sătmar și Maramureș, nu și-au exprimat niciodată adeziunea, necondiționată, la actul de dreptate, de la 1 Decembrie 1918, și loialitatea necondiționată față de statul român?

Este de reamintit și de subliniat poziția minorității maghiare.

Zice d-l Iorga „...ungurii nu au aderat la alipire, nici la rupere, nici mai târziu."

• De ce, conducătorii persoanelor care aparțin minorității etnice maghiare, sau alți reprezentanți ai acesteia nu au luat poziție publică, nu și-au exprimat desolidarizarea față de atitudinea Guvernului Ungariei, față de luările de poziție dușmănoase din presa din Ungaria, inclusiv ale aceleiași prese din teritoriile care s-au unit cu România?

• De ce sunt, cu miile, rapoartele structurilor Ministerului de Interne, ale structurilor abilitate ale Armatei Române, ale pretorilor, prefecților, și nu numai, referitor la acte ostile contra ordinii publice sau a siguranței naționale a României, săvârșite de persoane din cadrul minorității etnice maghiare?

• De ce raportul geografului francez E. de Martonne, în urma unei călătorii în România, conținând informații asupra situației minorităților din Ardeal, Banat, Crișana, Sătmar, Maramureș, Bucovina și Basarabia, din noiembrie 192, a făcut remarca: ,,...elementul maghiar, ostil pe față, sau elementul german, mai blând în aparență, retras însă într-o izolare disprețuitoare."

• De ce, imediat după revenirea la România a teritoriului Ardealului de Nord, minoritățile etnice în cauză, prin reprezentanții acestora, nu s-au desolidarizat de atrocitățile respective, nu au condamnat respectivele acte inumane, contra populației românești?

• De ce în ultimii 23 de ani conducătorii tuturor formațiunilor maghiare, fie că participă, fie că nu participă, la viața politică a României, au cu predilecție acțiuni politice numai de separare de tot ce este românesc, inclusiv, evident, și de statul român?

• De ce etnicii maghiari sau germani nu au luptat sub drapelul României, alături de români, pentru interesele Statului român, precum au luptat, spre exemplu, etnicii armeni etc.?

• De ce argumentul, suportul, pentru dobândirea de privilegii se rezumă la plata impozitelor? Plata impozitelor este motiv de a dobândi drepturi de natură politică?

Plata impozitelor este o datorie de natură fiscală, nu are nicio legătură cu drepturile politice. Loialitatea față de stat nu constă din plata impozitelor. Plata impozitelor se face și de către investitorii străini, dar nimeni nu poate să le pretindă loialitate față de statul român.

• De ce pentru a dobândi privilegii, nu drepturi, Rezoluția dată de Adunarea Națională a Românilor de la Alba Iulia din data de 1 Decembrie 1918 a devenit - chiar și fără să fi avut niciodată acoperire de drept - un instrument, un argument politic viabil, pentru revendicatorii de privilegii, iar, pe de altă parte, ziua de 1 Decembrie 1918, când s-a dat la Alba Iulia rezoluția ,,susținătoare", și în consecință și Ziua Națională a României, sunt considerate, fără rețineri, de către aceiași solicitanți de privilegii, zile de doliu, și sunt tratate ca atare?

• De ce reprezentanții persoanelor care aparțin minorității etnice maghiare, ca de exemplu primarul din Miercurea Ciuc, Raduly Kalman Robert (membru al U.D.M.R.), într-o declarație dată postului de televiziune Duna TV din Ungaria, consideră că trebuie luată în calcul inclusiv independența (așa-zisului) Ținutului Secuiesc, adică de separare de statul român? Este această luare de poziție un argument în favoarea dobândirii calității de parte constitutivă a statului român? Cum pot coabita aceste două pretenții, absolut contrare, atunci când noțiunea de independență față de un stat înseamnă neagrearea statului din care faci parte, iar calitatea, statutul de parte constitutivă înseamnă și atașamentul, și respectul, și onoarea de a face parte din acel stat?

(va urma)

Lasă un comentariu